One million galaxies

Cap. 9 Plecam!

- Luni, marti, miercuri, joi... Vineri... Vineri!

Imi invart degetele pe tastatura hologramei din fata mea, in timp ce citesc aproape in gand insemnarile din e-mailul tocmai primit. Imi mai arunc o data privirea peste randuri, de data asta fiind convins de cele scrise. Intr-adevar, au trecut deja 4 zile.
Expeditor, expeditor... Miss Valen Crom, secretara a biroului principal al directiei si organizarii la Academia Galaxy, ocupat de intrebuintarea sarcinlor speciale, respectiv misiunilor studentilor.

E randul meu!

Ma grabesc, trantesc usi, las sala intortochiata numai pentru a ajunge in micuta camera decorata cel putin ca o sufragerie. De jur imprejurul mesei rotunde de cafea privesc uimiti cei trei colegi spre figura mea ravasita. Scot de la spate un card lucios de culoarea bronzului invelit intr-o panglica rosiatica. La vazul acestuia intreaga camera prinde viata cu zambete si rasete. Da, a venit! A venit prima noastra misiune!!

- Woohuh! A venit in sfarsit! Credeam ca o sa dureze o vesnicie! striga venusianca bucuroasa de la un capat al mesei, gata sa verse cana cu lassi de alochim rece ( o bautura veche a Venusului cu o combinatie ciudata de plante).

- Chiar a... Asta e inedit! striga de indata si Rendy, ridicandu-se si lovind cu un pumn masa.

- Yay, Dustin! Am-am ajuns la prima misiune! in cele din urma isi exprima entuziasmul si Lyvaia mai in soapta, ce-i drept, dar o face.

- Da! Chiar acum am primit cardul de la birou! Stiti ce inseamna asta?

Le dau un moment de gandire cat ma asez la masuta si ma autoservesc cu un fursec de pe platou. Toti isi atintesc privirea asupra mea nedumeriti. In cele din urma, le dau un raspuns:

- Am primit primul rang: bronz! Nu mai suntem juniori! racnesc victorios.

Aproape eram fericit, desigur, pana sa intre Renady in discutie.

- Hah, baga la cap, Andros, nu, capitane! spune dansa mai mult in gluma, salutand militareste. Trebuie sa trecem misiunea ca sa fim la bronz si sa trecem de juniori. Intelegi?

- Negativista, nu e ca si cum nu as stii, dar la ce echipa formam putem considera ca deja am trecut cu brio!

- Oi fi eu negativista, mai bine decat prostanac...

- Tu!

- Hei, hei! Cine vrea ceva de baut sa ne racorim putin? spune neptunianul cu mana pe usa mini-congelatorului.

- Eu vreau un milkshake de piper si bacon!

- Mai da-mi un lassi!

- Vreau si eu, vreau si eu!

- Ok, aici un milkshake cu vreo 200 de calorii care inca nu inteleg cum nu te ucide pentru mr. capitan, un lassi verde cu inca ceva verde prin el pentru vice si un pahar de suc proaspat de kuine pentru prez cu armamentu'.

- Hei, tu...

- Hahaha!!

- Sa ne calmam...

- Cand o sa...!

- Suculetul meu...

Rasete, chicoteli, zambete, prietenie, asta ne descrie echipa abia formata din persoane de la poli opusi, dar care deja au strans legaturi ferme. Jurnalule, oare ce va fi pe front?

***

Trag cu atentie materialul pe post de usa al vestiarului. Iau umerasul, analizez tinuta, urmand sa o imbrac cat mai repede posibil. Un costum de piele neagra cu un guler strans, manusi decupate, cizme inalte si o casca echipata cu ochelari de protectie. Asta imi va fi de acum "a doua piele"cum este numita de seniori. Vestimentatia oarecum stricta este obligatorie, fiind de acum nevoit sa o am intodeauna la indemana.