One million galaxies

Cap. 10 - Ups?

                Draga jurnalul,

In acest moment, sunt in inima Caii Lactee. Rendy conduce, eu imi beau cafeaua, iar Renady si Livaya au mers de mult in camera lor.

Toata noaptea am stat treaz alaturi de Rendy si am admirat frumoasa galaxie. Fetele dorm, iar misiunea noastra este de a ajunge in scurt timp la Bary, unde vom primi incarcatura. Ma bucur ca eu si amicul meu am petrecut ceva timp impreuna...chiar daca asta inseamna ca am invatat cum se sterge parbrizul navei, cum trebuie sa te feresti de asteroizi si serios acum... Cine ar fi stiut ca pentru a pilota o nava ai nevoie de permis? Prostii... Pana la urma, in asta consta satisfactia unui lider: sa-si vada echipajul colaborand si invatand impreuna.

Doresc sa-mi mai torn o ceasca de cafea, cand... un zgomot bizar se aude. Pun jurnalul inapoi in sertarul de jos al biroului si ma indrept spre bord. Cele doua camarade ale mele erau deja acolo. Rendy se uita, la propiu, pierdut in spatiu, pe fereastra din spate. In fata nu se vedea nimic in afara de o bucata imensa de metal infipta in parbriz.

- Ce s-a intamplat aici? intreb eu putin intrigat de toata scena.

- Umm... imi pare ra..

- Nu vezi, idiotule, ca suntem blocati intr-un port galactic?

- Nu te mai rasti asa la mine!

- Nu ma rasteam!

- Eu sunt seful!

- Eu sunt vicele!

- Dustin?

- Da, Livaya?

- Am ajuns in Bary.

Am incetat cu cearta si am coborat pentru a incarca marfa. Jos, amiralul Jeff ne astepta cu doua cutii uriase, facute din otel.

- Voi sunteti cei ce ridicati incarcatura XFR8100 ?

Eu ma uit la Rendy, iar el spre mine. Amandoi ne aruncam privirea la Renady, care era cu totul pierduta. Nu stiam nimic despre numele asta. Tot ce ni se comunicase, era faptul ca vom primi o incarcatura cu hrana, nicidecum una cu munitie, precum cele de tipul XFR. Nu stiam ce e de facut...

- Ay, ay, capitane! Noi suntem! toti ramanem surprinsi la auzul vocii Livayei.

- Dar, Livaya? Noi nu am primit niciun ordin de acest tip. Nu cred ca ar trebui sa luam incarc...

- Tocmai ce am verificat! O alta nava a ajuns aici inainte si a luat hrana. Nu au avut loc de munitie, asa ca treaba asta ne revine noua.

- Ok, atunci! Sa incarcam si sa plecam! spune Rendy destul de incantat.

Draga jurnalule,

Iata-ma intors pe nava. Prima noastra misiune a decurs, pana in acest moment, relative bine. Amiralul a fost foarte bucuros sa ne incarce. Acest lucru nu a durat mult. In scurt timp eram gata de zbor. Stau in biroul meu in timp ce camarazii mei fie conduc nava, fie verifica incarcatura, fie...

-Renady!! De cate ori sa-ti mai spun? NU MAI INTRA AICI FARA SA BATI!

-Inceteaza cu asta acum...

- Ce s-a intamplat?

-Ceva ma nelinisteste...

-Incarcatura?

-Si pe tine?

Ascund jurnalul rapid si ma indrept spre usa. O inchid repede si ma intorc la venusianca, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni.

-Nu cred ca e tocmai ok ce am luat. Livaya nu a spus nimic despre asta inainte sa coboram.