One million galaxies

Cap. 7 Primii mei prieteni

Accept sa merg cu asistentele, ramanandu-mi privirea in urma. Se pare ca noile mele coechipiere erau distraste de aceasta intamplare, sau cel putin venusianca. Livaia statea cu capul in jos, imbujorata, incercand sa faca fata incercarilor prietenei ei de a o amuza. Normal as zambi, dar disparitia brusca a prietenului meu ma nelinisteste. Am iesit in clasa, apoi a disparut.Unde o fi? Cum o fi? Si de ce a disparut asa brusc?

- Dustin Andros! gandurile imi sunt spulberate de strigatul unui baiat imbracat in alb.

- Da?

Fara a spune nimic, se apropie de mine, injectandu-mi o substanta in mana, dupa care, cu ajutorul unui aparat, trimite asupra zonei arse cateva raze de un mov intens. Pret de cateva minute, am stat asa, uitandu-ma la asa-zisul meu doctor.Ce era ciudat, era ca semana extrem de mult cu asistenta care m-a preluat mai devreme, identic chiar: slabut, brunet,oarecum cret, cu ochii mov, protejati de o pereche de ochelari de aceeasi culoare. Purta o camasa alba, lasand sa se observe tricoul purpuriu pe care il purta.

- Gata! spune el zambindu-mi.

Ma uitam ciudat la mana, nu era deloc schimbata. Singura diferenta era ca acum simteam niste mici intepaturi.

- E totul bine?

- Nu vad nicio diferenta...sigur sunt tratat?

- Oh, tratat esti, mai trebuie sa te vindeci. Daca acum mii de ani razele ultraviolete afectau organismul oamenilor, acum sunt folosite la hmm... cum sa-i spun? Trimiterea umor atomi cu rol in descompunerea zonelor arse ale corpului, pentru ca pielea sa se regenereze. Singurul incovenient este ca trebuie sa iti protejezi mana de lumina solara, ca nu cumva atomii sa ia contact cu razele ultraviolete si sa actioneze in mod negativ. Pentru a fi siguri ca nu patesti nimic, vei sta cateva zile in aceasta camera, identica cu cele ale fiecarui elev in parte.

- Si orele?

- Domnule Andros, eu sunt doctor, nicidecum profesor. Iti vei putea ruga coechipierii sa te ajute cu asta.

- Doctore Ben!

- Imediat!...Se pare ca trebuie sa plec, ma cheama datoria. Daca ai nevoie de ceva, foloseste dispozitivul de pe noptiera. Sora mea...upss, asistenta mea, Ellison, iti va sta la dispozitie.

- Va multumesc!

- Da...sa te faci bine Andros!

Am zambit, dupa care a plecat. Ma uit putin in jur, camera arata destul de bine, peretii sunt verzi, usile sunt albe, la fel ca podeaua si tavanul. Mobilierul este format dintr-un dulap mare, o noptiera si un birou, toate de culoare alba. Patul era de o singura persoana, acoperit cu o lenjerie verde. Vazand ca sunt singur, profit de ocazie si....

Draga jurnalule, sunt aici de 2 zile si era sa mor de 3 ori...

Momentul meu intim cu jurnalul mi-e intrerupta de bataile suspecte in usa. Imi pun cartea speciala inapoi in ghiozdan, pregatit sa vad cine ma viziteaza.
- Intra!
Usa se deschide, iar venusianca, urmata de Livaia si Rendy intra inauntru.
- Hei! Ma bucur sa va vad!
- Eu nu ma bucur sa te vad, Jupiter!
- Renady, ar trebui sa fii mai prietenoasa, doar e colegul nostru.Uite Dustin, imi pare sincer rau de ce s-a intamplat. Promit ca nu te voi mai atinge.
- E ok, am scapat de la moarte de 2 ori azi, nu mai are ce sa mi se intample. Apropo Rendy, unde ai fost?
- Imediat ce am vazut ca ai luat foc, am mers sa iti aduc hainele la infirmerie, eram sigur ca o sa stai aici o perioada.
- Wow, multumesc...
- Andros, cum adica era sa mori de 2 ori azi? Te-ai ars cand te-a atins Livaia si? O nu, doar nu te referi la faptul ca am tipat la tine in clasa ca de nu...
Am vazut cum privirea i s-a schimbat si cum as fi putut sa mor a treia oara pe ziua de azi. Am inchis ochii si i-am spus calm:
- Nu despre asta e vorba, e vorba de ce s-a intamplat inainte.
- Ce anume s-a intamplat?
- E vorba despre Alice Mander, una dintre legionari.
- Ai infruntat-o pe Alice Mander!?
- Nu, dar ceva imi spune ca o voi face... A spus ca voi plati pentru ce i-a facut Luna.
- Luna? Te referi la Luna Andros? Regina Jupiterului si cea mai nemiloasa dintre sange-puri? intreaba Livaia destul de uimita.
Ceilalti doi, raman destul de surprinsi, timp in care o privesc rece pe solariana.
- Dustin? Ai ceva sa ne spui? spune Rendy putin dezamagit.
- La ce se refera Rendy? Ne ascunzi ceva, Jupiter?!
- As prefera sa nu va spun, se poate sa nu reactionati tocmai bine...
- Doar spune...
- Imi promiteti ca nu ma veti ura dupa?
- Esti prietenul meu, sigur ca nu, Dusty!
- Nu am de ce sa te urasc, eu te-am ars. Voi incerca sa te inteleg.
- Spune-o o data, eu te urasc deja.
- Umm...pai...sunt fiul lui Matthew Andros, actualul mascul alfa. Luna Andros e sora mea, iar eu sunt un alfa...stiu ca te-am mintit Rendy, si nu sunt tocmai mandru de asta, dar erai mult prea speriat sa nu-ti spun ca sunt omega...
- Dustin....e ok, inteleg de ce ai facut-o. Esti pritenul meu, si trebuie sa te accept asa cum esti.
- Huh, macar daca erai puternic! Faci de rusine rasa voastra canina!
- Cred ca asta e grozav, Dustin! Macar Renady nu mai e singura printesa de aici.
Incepem sa radem in hohote cand auzim replica rusinoasei noastre solariene. Se pare ca nu e deloc rau sa cunosti persoane si sa formezi legaturi.
- Oh, Doamne! Era sa uit motivul pentru care suntem aici!
- Rendy, tu nici daca vrei nu poti uita ceva.
- A, da... Oricum, trebuie sa dam cateva functii fiecarui membru. Trebuie sa alegem un capitan care sa formeze strategiile, un ajutor de capitan, responsabil cu pregatirea misiunii, cineva care sa se ocupe de armament si o persoana responsabila cu nava.
- Eu cred ca ar trebui sa votam! spune Livaia usor entuziasmata.
- Bine, vom scrie biletele pe care le punem intr-un bol. Cand terminam, le numaram.
- Bine Rendy, dar avem voie sa ne alegem pe noi?
- Da, Renady.
- Sa alegem!
Pe rand, am scris biletele pentru functia de capitan, care era cel mai greu de ales.
- Le pot numara eu?
-Da, Livaia.
- Avem 2 voturi pentru Renady si 2 pentru Dustin.
- Cum? Eu m-am votat si am crezut ca si voi veti face la fel! Care dintre voi m-a votat?
- Eu. spun asta zambind si uitandu-ma la nervoasa venusianca.
- De ce?
- Pentru ca s-ar zice ca suntem prieteni...
- Atunci te voi vota si eu pe tine....
- Nu, tu te descur...
- Dustin e capitan! striga ei, intreruptandu-ma.
- Voi fi capitan cu o conditie: Renady sa fie ajutorul meu.
- Am stabilit, deci. Daca nu te superi Livaia, as vrea ca eu sa am grija de nava, e multa apa in joc.
- Perfect! Atunci ma voi ocupa de arme.
- Domnule capitan, ce ordonati? spune Renady, starning rasul celor doi.
- Renady, stiu ca iti doresti sa pleci cat mai repede in misiuni, dar acum capitanul nostru ar trebui sa se odihneasca. A avut o zi lunga. zice Rendy, uitandu-se la cearcanele mele.
- Bine atunci, noapte buna, Dustin!
- Somn usor, amice!
- Sa te faci bine Andros, nu ne permitem sa pierdem misiuni din cauza ta!
- Pa-pa. Multumesc ca ati venit.
- Venim si maine. spun ei parasind incaperea.
Acum, sa continui ce am inceput:

Draga jurnalule, sunt aici de 2 zile si era sa mor de 3 ori, dar nu regret nimic, din moment ce mi-am facut primii prieteni...