Deși cei doi erau certați, nu își mai vorbeau și nu mai știau unul de celălalt, asta nu însemna că și părinții trebuiau să se comporte la fel de imatur precum cei doi. Încă se aveau bine, se vedea prăpastia ce s-a creat între cei mici, dar adulții rămâneau adulți. Unde mai puneai că aveau în sânge toți patru capacitatea de a aprecia o dramă buna? Mai frumos era să-ți mai bagi și coada din când în când și să îi dai puțin având.
La început se simțeau vinovați, dar una dintre mămici i-a asigurat că există măcar așa posibilitatea de a comunica unul cu celălalt, deși era clar ca lumina zilei că inculpații nu doreau așa ceva. Dar mămica dorea. Se gândea doar la poveștile pe care urma să le spună nepoților.
Au insistat, s-au rugat, ea a mai și plâns. Nu doreau să se întâmple asta. Dar părinții erau de neînduplecat. Cinele săptămânale de duminică seara, ce erau deja o tradiție, trebuiau păstrate. Era un deliciu pentru părinți, cei doi abia de își puteau înghiții mâncarea, erau prea ocupați să se ignore și se uite în același timp pe furiș unul la celălalt. Ea să observe dacă s-a mai schimbat ceva la el, el să vadă dacă a rămas la fel de frumoasă.
Părinții își dădeau coate, păreau interesați de discuția banală pe care o începuseră despre munca lor, despre o nouă posibilitate de promovare a unuia dintre cei prezenți, dar erau mai interesați de situația penibilă ce se iscase între cei doi.
La această tradiție s-a renunțat greu. Era totuși deliciul părinților și chinul copiilor. Nu putea să fie trecut cu vederea.
CITEȘTI
CPP
Short StoryÎmpreună au trecut prin multe. Ideea e să nu uite ceea ce contează cu adevărat şi să își aducă aminte cele mai neînsemnate lucruri. Aşa funcționează unii oameni. Au fost mereu acolo unul pentru altul, indiferent de probleme. Până când unul dintre e...
