Se jucau împreună pe covorașul pufos, crem de lângă canapeaua de aproximativ aceeași culoare, pe care stăteau așezate mamele lor, supraveghindu-i și vorbind tot felul de banalități. Aveau cel puțin 10 jucării fiecare, dar găsiseră mult mai interesantă o pungă de plastic de care trăgeau amândoi. Fusese nevoie doar de un moment de neatenție din partea mamelor, când unul din ei a dat drumul plasei și celălalt a căzut cu capul de parchetul neacoperit de covor. Celălalt a început să plângă înaintea celui vătămat, imediat urmându-l și al doilea copilaș.
A fost prima căzătură. Nici măcar nu știa să meargă. Au urmat altele și mai rele. Dar după ani și ani, când crescuse și se maturizase frumos și mama sa îi povestise cum se lovise prima oară, i se păruse cea mai interesantă poveste. Nu rămăsese cu o cicatrice atunci, dar povestea asta a reușit să rămână cu ea mereu. Pentru că fusese primul semn care arăta că au fost de la început împreună la bine și la greu.
Amintirile nu îi vor părăsi niciodată. Vor fi mereu acolo, estompate, neclare, așteptând să fie scoase la lumina și reîmprospătate.
---
Sunt curioasă dacă ghicește cineva ce înseamnă titlul. Deci, dacă aveți o idee, lăsați un comentariu.
CITEȘTI
CPP
Storie breviÎmpreună au trecut prin multe. Ideea e să nu uite ceea ce contează cu adevărat şi să își aducă aminte cele mai neînsemnate lucruri. Aşa funcționează unii oameni. Au fost mereu acolo unul pentru altul, indiferent de probleme. Până când unul dintre e...
