Dar singurătatea până la urmă nu este o idee prea bună pentru nimeni, chiar dacă zidurile ei erau din ce în ce mai protejate, pentru că nu exista nimeni care să le dărâme. Până la urmă suntem animale sociale, avem nevoie de asta, oricât de mult încercăm să înhibăm acest aspect. Deși singurătatea a ajuns să-i fie cel mai bun prieten, era și singurul, ceea ce făcea ca totul să fie din ce în ce mai dificil.
Contrar așteptărilor ei, a reușit să se ridice. Nici ea nu știa cum a reușit mi exact să apropie altă ființă de sex feminin de ea și să o mai și convingă să îi fie prietenă, dar cert e că se înțelegeau prea bine pentru a mai putea să se ignore după. Își luau apărarea și își aveau spatele păzit mereu, iar el ajunsese să fie într-un plan secund. Era mândră de ea, simțea că reușise să ajungă un om funcțional, normal, care mai socializa din când în când și care nu urmărea fiecare pas pe care el îl făcea pentru a-și putea ea satisface o obsesie pe care încă nu era pregătiră să o accepte.
Așa că el fusese înlocuit, iar ea simțea că a învis orice îi putea sta în cale. Trăia din nou ancorată în realitate și pentru ea, nu mai căuta orice semnal pe care l-ar putea da el care să indice că încă se mai gândește la ea. A ajuns la concluzia că dacă el mai dorea să aibă contact cu ea, ar fi făcut ceva in legătură cu asta. Nu a ajuns ușor la această idee, dar a avut și ajutor pentru a putea trece peste el.
Se simțea oricum penibil că simte atât de multe pentru atât de puțin, dar urma să învețe cât de curând că felul în care aleg cei din jurul ei să se comporte nu depinde mereu de ea.
CITEȘTI
CPP
Short StoryÎmpreună au trecut prin multe. Ideea e să nu uite ceea ce contează cu adevărat şi să își aducă aminte cele mai neînsemnate lucruri. Aşa funcționează unii oameni. Au fost mereu acolo unul pentru altul, indiferent de probleme. Până când unul dintre e...
