O viață "obișnuită"

Bîrlogul

Din perspectiva lui Jessie :
Era 5:10 mi-am luat un costum de sport și am plecat să alerg. Alergatul mă relaxează într-un fel sau altul. Alerg prin parc apoi în pădure. În pădure am un loc al meu în care vin după alergat. Era ascunzăroarea mea, refugiul meu. În pădurea din apropierea casei mele o parte din ea este puțin mai stranie, crengile copacilor ajung pînă la pământ formând un cerc aproape perfect și în mijloc este o salcie bătrână. Cred că are în jur de 200 de ani și cînd vin de la alergat mă urc pe o creangă înaltă pe care mă relaxez acolo. De jos acea creanga nu se vede, dar de sus se vede foarte bine. Aș fi vrut să intru în echipa de atletism dar visurile mi-au fost spulberate. Acum alerg prin pădure, mai am un pic și ajung la copacul meu.
............................................................
Am ajuns la ascunzătoare, m-am urcat și stăteam acolo cînd... cineva intrase în ascunzătoare.
Era un băiat era...era Joey.
Eu:
Hei,Robin Hood ce faci în bîrlogul meu!?spun strigînd.
Joey :
Cine e acolo?
Eu:
Sunt eu, Jessie! Și ce faci în bîrlogul meu?
Joey :
Alergam prin pădure și am observat acest loc.
Eu:
Așa, deci?
..........................................................
Trebuie să te omor pentru că mi-ai aflat locul.
Joey :
Ceee?
Eu:
Glumeam doar!
Am început să rîdem amîndoi. Joey este un băiat foarte bun, are o inimă mare și blîndețea lui nu are limite. Avea acel ceva ce nimeni nu are, este special, și mă înțelege cum alții nu au făcut-o. Dar totuși, cum mi-a găsit ascunzăroarea... nimeni pînă acum nici nu a călcat în partea asta a pădurii. Era o întrebare la care nu găseam răspuns. După ce am mai vorbit am plecat acasă să mă schimb și să plec la școală.
Acasă........
M-am schimbat, am mîncat apoi am plecat în grabă. Pe drum m-am întîlnit cu Joey.
Joey :
Am vrut să te întreb... ești o alergătoare foarte foarte bună.
Eu:
Și ce?
Joey:
De ce nu ești în echipa de atletism a școlii?
Eu:
Nu vreau să vorbesc despre asta.
Joey :
Dar...
Eu:
Dacă o să doresc să vorbesc despre asta tu vei fi primul cu care voi vorbi.
Joey :
Ok
La școală...........
Joey era un tip drăguț,și chiar dacă vorbea cu mine fetele roiau în jurul lui. Ceea ce era de așteptat fiindcă avea mușchi, părul brunet, mereu cu bretonul ridicat, ochi albaştri în care te puteai cufunda adânc. Și recunosc...
Puțin suspans nu strică. Gata cu acest capitol. Vot+coment. Kiss.