O viață "obișnuită"

În echipă

După micul dejun am făcut cîteva exerciții fizice căci acum nu puteam să mergem la alergat fiindcă era frig. Apoi m-am așezat pe fotoliu. Joey a venit spre mine și mi-a întins o brosură.
Eu:
Ce e asta?
Joey:
Acum se fac înscrieri la școală.
Eu:
Și...?
Joey :
Se fac înscrieri pentru echipa de atletism.
Eu:
Și ce treabă am eu cu asta?
Joey:
Trebuie să încerci!
Eu:
Nu, nu vreau, nu pot!
Joey:
Da, vrei și poți. Eu te voi susține mereu și în fond ești cea mai buna la alergat din toată școala.
Eu:
Dar vor rîde de mine.
Joey :
Nu, nu o s-o facă.
Am rămas puțin îngândurată. M-am gândit și am decis, voi încerca.
M-am dus la antrenor și l-am întrebat cînd va fi întrecerea. El mi-a zis că va fi peste trei zile. Trebuia să mă antrenez așa că după școală am plecat la un centru de fitness și am petrecut 20 de minute pe o bandă de alergat. Acasă venisem extenuată, m-am aruncat pe canapea cu am pornit televizorul. Pe măsuță era o fructieră,am luat o portocală. Cît o cojeam mă gândeam că dacă eu voi fi ocupată cu antrenamentele Joey va rămâne singur. Atunci a intrat Joey cu niște poze.
Eu:
Ce vrei să faci cu pozele acelea?
Joey:
Nu știu sigur ce vreau să fac cu pozele astea.
S-a așezat lîngă mine și mi le-a arătat. Erau poze cu niște jucători de fotbal american. Și căpitanul lui era... era Joey.
Joey:
Aș vrea foarte mult să fiu căpitanul echipei de fotbal, din nou.
Atunci o idee mia venit în minte. După ce am mîncat m-am dus repede în camera mea. Dimineața cînd ajunsesem la școală m-am dus direct spre sala de sport. Cînd am vrut să intru la antrenor am auzit.
Antrenorul :
Nu avem ce face... notele lui nu cresc deloc.
Profesorul de chimie:
El nu va mai fi în echipa de fotbal a școlii. Dar l-am avertizat de atîtea ori.
Antrenorul:
Și cine îi va lua locul...el e căpitanul...e cel mai bun.
Discuția profesorilor mă îmbucură. După ce plecă domnul Scot. Am intrat în cabinet.
Eu:
Bună dimineața!
Antrenorul :
Bună dimineața! Te pot ajuta cu ceva?
Eu:
Da! Am vrut să vă întreb dacă sunt locuri libere în echipa de fotbal a școlii?
Antrenorul :
Da, este un loc. Dar este un loc pentru un căpitan.
Eu:
Excelent!
Antrenorul :
Adică știi pe cineva care poate fi un căpitan bun pentru echipa noastră.
Eu:
Da, și i-am întins CV-ul lui Joey.
Antrenorul :
Hhmm, Joey Parker... fost căpitan al echipei de fotbal a liceului Avalon.
.............................................................
Antrenorul :
Jessica, dar tu ne-ai salvat liceu. Liceul Avalon a fost cel mai bun liceu în categorie de fotbal. Mâine dimineață Joey să fie aici.

După ore ne-am dus acasă. Ne-am schimbat de hainele de școală,el a făcut un duș iar eu am făcut ceva de mîncare. Am mîncat și ne-am dus fiecare în camera sa. După jumătate de oră de teme m-am dus în camera lui Joey. Nu am bătut la ușă, pur și simplu am intrat. Joey era așezat pe scaunul de la birou.
Eu:
Hey!
Joey :
Hei!
Eu:
Am o veste pentru tine.
Joey:
Sper că vestea e bună.
Eu:
Da e bună. Atunci Joey ma prins de talie și ma tras lîngă el.
Joey :
Și care e vestea cea buna.
Eu:
De mîine vei fi căpitanul echipei de fotbal a școlii.
Joey:
C-ce...cum...cum sa întîmplat?
Eu:
Căpitanul echipei Jack Wilson a fost dat afară fiindcă notele lui lăsau de dorit. Și am avut grijă ca să te pună în locul lui.
Joey:
O, Jessie mai făcut cel mai fericit om de pe lume.
Ma luat în brațe și ma sărutat foarte dulce. Apoi am plecat la un film.
Gata pe azi,vă mulțumesc pentru voturile voastre. Și aștept și mai multe!