Mori, Ioșua!

Capitolul III

Chiar eu mă condamn pe mine. Ajungi la probleme psihice. Rutina mea de plictiseală devenise una de ceartă. Nu mă mai plictiseam, mă certam. De ce? Pentru că romantismul meu lipsea cu desăvârșire. În schimb, și internetul era destul de generos cu surse de inspirație. Să nu uitam totuși că ai fost un poet desăvârșit pe care critica nu l-ar înțelege niciodată. Romeo și Julieta erau mici copii.

”Iti plec, iti vin, zi, noapte strig,
Esti gandul meu, in piept imi stai,
Privirea ta, fierbinte strai,
Mi-o daruiesti cand mi-este frig.

De ce plecari? De ce veniri?
De cate ori te-am asteptat,
De-un rosu-aprins, inflacarat,
Am numarat in trandafiri.

O toamna, trei si inca cinci.
In sange am un nou turnir
Si te-am zarit: un trandafir…
Te-am sarutat, erai aici!

Iti vin, iti plec, maree sunt,
Cu vraja ta imi esti izvor,
Eu te ridic si te cobor,
Cat noua cai, cu un cuvant.

De ce veniri? De ce plecari?
Nu ma-ntreba daca-i firesc
Sa-ti spun mereu ca te iubesc
Si-apoi te pierd in amanari.

Priviri arunci mareelor
Si ma cuprinzi cu un zefir
Din cupa ta de trandafir,
Caci numai tu esti printul lor.

Acum, aici, in ploaie sper
Sa ne topim si, fir cu fir,
In cupa ta de trandafir,
Sa ne iubim pana la cer…
Te sarut si te iubesc foarte foarte foarte foarte mult numai si numai pe tine fericirea vietii mele.”

Corespondețe între planul fenomenelor naturii și sirop. Măcar de te scuzai că scriai analfabet. Totuși, hai să nu uităm că oamenii au și o parte întunecată. Cred că te puteam băga la Pufan și să mori acolo.

Îmi amintesc că torceam pe bancă în apropierea lui octombrie, pe la începutul clasei a XI-a. În timpul unei ore primesc invitație la ziua unui prieten, primită de la actuala-fosta lui iubită(dar aceasta este o altă istorisire). Am acceptat și mi-am informat apoi și gunoiul umblător. Normal, iubita trebuie să își ceara voie, pentru că iubiții depășesc gradul de autoritate și grijă al părinților care, culmea, ei m-au făcut acum 18 ani.

- Nu mergi fără mine!

- De ce?

- Pentru că nu vreau să dansezi cu alți băieți sau să faci poze cu ei. Aha, tu asta vrei să faci. Iar mă enervezi, numai tu ești de vina. O să ajung la spital cu tine!!!

- Păi, nu e problema mea că ești tu din cale afară de gelos.

- Dacă iubești, ești gelos! spuse Ioșua foarte convins.

- Nu, dacă iubești ai încredere și oferi libertate. Gelozie fără motiv, ești cam prost, sincer! am zis eu nonșalantă.

- O să vin.

La această replică, brusc, am simțit cum sângele a început să-mi clocotească în vene. Mai bine mergeam cu un câine. Și am motivele mele.

A venit și ziua de 18 octombrie. Ziua acelui prieten, Kevin și eu eram acasă. Mă simt liniștită, era încă devreme să îmi fac griji când va sosi trenul cu ”iubirea vieții mele”. Ce haotic. Mă simțeam ca într-un butoi de rahat din bancurile alea cu iadul și raiul. Eram împotmolită. Nu aveam scăpare. Vreau doar să mențin și eu o relație. Fiecare zi notată în jurnal e cu pagini pline de confuzii, amuzament, greață și cam atât. Am nevoie de o noapte în care să mă pot detensiona. Îmi e dor de plictiseala mea. Eram singură, toți oamenii din jurul meu parcă dispăreau. El e opusul Biancăi și eu la fel, sunt opusul lui.