Capitolul I

100 6 0
                                    

Din cauza verii toride, nu mai vedeam decât niște șuvoaie de apă curgând în ochii mei, așa cum stăteam cu spatele la ventilatorul ce mergea de vreo jumătate de oră. Aproape îmi înghețase fundul și amorțeam de la statul în fața calculatorului. Era o plictiseală de vară în care parcă și copacii dormeau în bătaia soarelui.
Deodată, aud că sună telefonul, mă ridic lenesă, asigurându-mă că am citit mesajul de pe facebook și răspund.

- Alo?!

- Hei, bună, sunt Bianca, verișoara ta. Nu mă cunoști, dar mama ta da. O să vin în vizită la voi mâine!

- Bine, pa. Și închid confuză telefonul fix.

Tocmai aveam o rudă care se pare că-mi tulbura rutina zilnică. Toată familia știa, în afară de mine. Culmea, nu sunt cea mai sociabilă persoană, gândindu-mă că nu va sta prea mult prin preajma mea. Totuși, presimțeam că ceva urma să se întâmple, pentru că atmosfera părea prea liniștită în ultimul timp:temperatura infernală, oamenii, plictiseala...Tot ce părea mai interesant erau replicile părinților mei în timp ce se "împerecheau", să fiu mai clară, rugile lui tata adresate mamei și replica letală:"NU!". Ar fi trebuit ca în fiecare noapte când îi auzeam să îmi iau niște popcorn, aș fi asistat la un audio porn-book pe cinste. Revenind la noua tipă ce avea să apară în spațiul meu personal, îmi dădea bătăi de cap, aflasem că avea sa stea o săptămână. Mă hotărăsc să o caut pe internet și ca să vezi, primisem deja cerere. Părea genul acela de fată dură care avea tupeul să și-o tragă cu un străin fără ca el să o domine. Simțeam sângele năvălindu-mi înapoi, cu o senzație de furnicături. Eram puțin emoționată, dar trebuia sa trec eu peste acest lucru până la urmă, simțindu-mă motivată de posterul cu citate din camera mea.

Mori, Ioșua!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum