Mori, Ioșua!

Capitolul IV

A doua zi după acea petrecere...Tot ce-mi puteam aminti era vomă, urlete pe stradă, amenintări. Era clar, nu puteam să mă distrez în prezența lui. Încă mă gândesc la prezența acelui câine mai simpatic decât el. Să nu credeți că îl urăsc...aș sărbători precum stămoșii noștri: la naștere-lacrimi, iar la înmormântare-petrecere. Ce m-aș mai distra că va ajunge într-un loc mai bun. Să îi smulgă Satana dinții cu cleștele și să îl spânzure de testicule. Imaginea perfectă.

Sunt liniștită că s-a terminat, petrecerea de sigur. Îmi deschid leneșă pc-ul să mă pierd printre articole. Proastă mișcare să îmi setez messenger-ul să se conecteze automat. Chiar nu avem chef de discuții. Tot ce voiam era să citesc lucruri interesante pe 9gag sau amuzante. Totuși, ca să nu mă sune, aleg să răspund. Îmi trimite web-ul, aș fi pocnit acea față din tot sufletul meu, dar eram conștientă că mi-aș fi distrus calculatorul. După romane întregi, aflu că era gelos pe un tip pe nume Teck. Văd poza. Un tip cu ochii șui care părea retard și tot ce mai trebuia era să-i curgă balele pe costumația mea.

-Iz! țipă mama din camera cealaltă.

-Da!

-De ce ai vomă pe rochie?

-Nu e vomă mama, am dat aseară mâncare pe mine.

Perfect, aveam vomă pe rochie. Și nu, nu era a mea. Sper să nu fi observat și altcineva.

Deodată mă întorc cu fața spre monitor, texte peste texte. Chiar aveam să citesc tot? Dar îmi vine inspirata idee de a scrie:”Da, poate ai dreptate.”. Salvarea vieții. Apoi, îmi scrie ”mă relaxez acum, vorbim mai târziu.” Cum poți mă să faci labă la web? Inițial, observ mâna mișcânduse ritmic, până văd mai mult de-atât. Era umilitor, în a doua secundă am închis, primind, de asemenea, replică. Cum de am închis? Mi-ar fi scârbă de el? Da! Ce om sănătos la cap face labă la web în timp ce vorbește cu prietena lui? Chiar și în convorbirile telefonice mi se preciza că ”se juca cu mânuța”. Să recapitulez: vomă pe propria mea rochie, vomă după club, petrecere costisitoare cu urlete și un bodyguard care-l dă afară, romane, labă la web, la telefon. Încă nu au fost suficiente motive de a mă face să mă despart de el. Încă nu eram la capătul răbdării. E uimitor cum o fată de aproape 18 ani poate trece peste toate astea. Mă enerva, mă scârbea, mă supăra, mă făcea să mă simt oribil și cu toate astea, nu era suficient. Nici măcar eu nu reușesc să mă înțeleg pe mine. Mă gândeam cum unele fete sunt ahtiate după gelozia și romantismul iubitului. Nu pot să înțeleg. Dar la Ioșua era în exces și mereu dădea în extema penibilului.

..................................................

-Vezi că voi ieși cu prietenii.

-Nu! spuse el indignat.

-Care-i problema ta?

-Așa îmi vorbești?! Ok! Dacă ieși o să vezi tu!

-Și de ce nu aș ieși?

-Pentru că vreau să vorbești cu mine.

-Nu, o să ies. Punct. Nu îmi spui tu ce să fac. Nu o să stau toată săptămâna în casă. Am și eu o viață socială. Nu ești mama să îmi spui ce să fac.

- Da? Bine, ieși și lasă-mă! răcnind la mine.

Sunt în al nouălea cer. Puteam să mă rup de acea lume toxică. Sunt o persoană liberă, și în curând independentă de ai mei. Nu avea nimeni să îmi spune ce să fac și ce nu. Eu eram singura ce trebuia să decidă asta.