Mori, Ioșua!

Capitolul VI

Simt toată atmosfera precum un spațiu închis care mă stângea din ce în ce mai puternic. Mă simt izolată, dar totuși constrânsă. Înțeleg că sacrificiile sunt necesare pentru a păstra o legătura, dar nimic nu mai era natural, firesc. Anjunsesem eu cu Ioșua să ne certăm zilnic, pe teme stupide, ca de obicei. Chiar și mama a observat cât de rău îmi putea fi din cauza lui. Mă consumă psihic, dar nu suficient să mă facă să cedez. Totuși are loc o "demonstație" de iubire alarmantă.

Obosită după o sesiune de certuri pe baza "indiferenței" mele, mama se gândește să facă ceva în această privință.

Timp de o oră, mama stătea pe telefon, scria de zor mesaje. Bănuiam că vorbește cu Ioșua, dar nu eram foarte sigură pe mine în legătura cu acest lucru.

Între timp, primesc un mesaj:"Vin la tine!!". Mi se părea foarte ciudat. Adică abia fusese acum un week-end. Nu am băgat de seamă și mi-am văzut de ale mele. Cântând la chitară, văd la un moment dat telefonul mamei. Trecând prin mesaje, aflasem ce era cu acel "Vin la tine!!". Chiar venea la mine pentru că mama i-a scris faptul că eu mă despart de el. Acum totul avea sens. Era ora 10 seara. Când avea să ajungă? Ce urma să facă? Cum trebuia să procedez eu? Corect! Să dorm și să mă trezesc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Zis și făcut.

(Bătaie în geamul de la camera mea) Mă trezesc, îmi deschid telefonul era ora 00.15. El chiar venise. Mă speria gândul ăsta. Ce urma să se întâmple. El, fiind din alt oraș, avea să doarmă afară cu bătăi din când în când în geamul meu. Mi-era milă, dar eram și puțin amuzată de situație. Arăta ca un fraier care spera ca eu să îl aud să fac ce? Era ciudat. Nu știam cum să reacționez și nici de dormit nu mai puteam.

Deodată, îl aud pe tata cum deschide în grabă ușile țipând:

- M-a sunat Liviu! E un hoț care dă târcoale pe la geam la noi!

- Unde te duci? întrebam eu alarmată.

- După el, mă ajută Liviu să îl prind. Al dracului om!

- Ioșua, ar cam trebui să fugi...șoptesc eu.

Avea să o încurce grav. Doi bărbați pe un puști. Doare. Așteptam cu nerăbdare ca tata să se întoarcă în casă și să-mi spună ce s-a îtâmplat. Eram foarte curioasă. Oare si-o luase? Merita, dar nici chiar așa.

- Am reușit să-i dăm vreo două șuturi în fund, dar a scăpat cu fuga.

- Of...

- Dacă mai vine, chem poliția.

- Până ajunge poliția, aștepți mult și bine.

- Nu îți face tu griji, Izabela. Stai liniștită și dormi.

Mai puteam să dorm, oare? Oare ce făcea nebunul? Avea să mai vină sau pleca acasă? Ce avea să se întâmple...nu aveam nici cea mai mică idee...