Mori, Ioșua!

Capitolul V

Îmi amitesc cum ma simțeam al naibii de bine pentru că reușisem să ies și să mă deconectez de tot ce însemna relație obositoare.

Eram în mall cu o prietenă, Dana, cea cu care am fost la ziua lui Kevin. Suntem pur și simplu absorbite de raionul cu jucării, tot ce era pufos și cânta. Era totul atât de bine.

-Dana, uite ce fel face ăsta! spusesem eu amuzată.

-Da, știu. Tie îti plac alea care cântă! zise Dana.

-Le-aș lua pe toate acasă.

La un moment dat ne așezăm la o masă și apoi ne ducem galeșe la Passage(un fel de fast-food) să ne luăm de mâncare. Nici bine nu termin acel sandwich, că atunci când îmi scot telefonul din geacă, văd 12 apeluri nepreluate de la Ioșua. Mă apucă groaza...și niște mesaje ce trimiteau spre gelozie pe această prietenă. Până la urmă, îl sun înapoi.

-Unde ești?!

-În mall cu Dana.

-De ce nu îmi răspunzi la telefon?! urla el și mai enervat.

-Pentru că era în geacă și nu l-am auzit. Până la urmă ți-am zis unde sunt și cu cine. Acum vrei să mă și verifici, obsedatule?

-Cu Dana stai, dar cu mine nu poți vorbi!!! Gata, nu mai suport. Nu vezi că numai din cauza ta mă enervez? Nu vezi?

-Vorbim când sunt acasă. Sunt cu Dana și nu vreau să stea singură.

-A, de ea îți pasă! De mine nu. Bine. Pa.

-Pa.

Îmi strica ziua ca de obicei, de la dispoziție până la reacții. Încă eram cu Dana și mă amuza până la urmă. E genul acela de persoană care nu oferă prea multe sfaturi, dar te face să râzi de cât de idiot poți fi sau poate fi cel ce te supără.

Ajunsă acasă, mă duc în camera mea, ignorându-mi păriții. Aveam teme de făcut, dar aveam destul timp să le fac în clasă. Mă întind leneșă în pat, simțind o atmosferă de liniște, cu toate că mă deranja lumina becului economic pe care îl pusese tata cu două zile în urmă. Îmi aduc aminte că aveam o carte de terminat:”Vampirii din Morganville”. O carte simpatică ce dezvăluie caracterele oamenilor, transfigurată artistic. Nici nu termin două capitole și iată că mă sună idiotul ăsta.

-*roman de iertare*

-Bine.

-Doar bine?

-Ce ai vrea să spun? Sunt supărată, plus că aveam chef să-mi citesc cartea.

-Gata! M-am săturat să fii rece cu mine. Să nu îți pese de mine. Plec.

-Și unde vrei tu să pleci?(și mai ziceai că nu îmi pasă, prostule)

-Într-o grotă.

-Ce grotă?Există așa ceva în Bârlad?

-Mă duc într-o grotă de gunoi! Poate mor acolo.

Ca să fiu clară, grota de gunoi e o corelație inexistentă. Grotă înseamnă peșteră și peșterile nu au gunoaie. Voiai probabil să trăiești ca un pustic.

Ajunge într-un final acolo, vorbind încă cu mine la telefon. Eu încercam să îl conving să înceteze. Nu de alta, dar cine voia să se simtă precum un criminal indirect?

Sunt de fapt în pădure. Oare voia să o facă în natură? Sau voia să prindă un mistreț ?

-Ce faci tu acolo?

-Am găsit niște pietre.

-Să faci ce? întrebând eu confuză și totuși amuzată. Un castel?

-O să mă lovesc cu piatra în cap.

Deodată, aveam tendința să râd. Dar cu psihopatul ăsta nu-i de glumă.

-Ce să faci?

-Mă omor! Nu mai suport. Nu te mai suport. Nu mai mă superi, ești mereu rece cu mine...spuse el melancolic.

-Să te omori?

-O să-mi dau cu piatra în cap, până ...

-Nu ești întreg la minte!

Imediat se aude o lovitură într-un copac.

-Uite îmi dau cu piatra în cap. Auzi?

Se aud mai multe lovituri în copac. La cum lovea el, dacă era să fie pe bune, leșina, probabil. Cum să fii atât de idiot încât să îmi zici că te omori cu un bolovan, bolovanule! Când te lovești la cap sunetul nu este atât de ascuțit. Se auzea clar că lovea în ceva dur, dorind ca eu să cred că el avea de gând să se sinucidă din cauza mea. Poate fi mai penibil de atât? Cu siguranță. Se întrecea pe el însuși. Până la urmă, aud:

-Mă duc acasă, m-am răzgândit.

-Cum așa.

-Nu meriți asta. Fac asta pentru că îmi pasă de tine.

-Sigur că da. Bun băiat!

-Mă ierți?

-Te iert.

-O să îți compun ceva să mă ierți total.

-Nu e nevoie.

-Ba da. Simt că trebuie să fac asta pentru tine.

O, Dumnezeule. Parcă nu era de ajuns.

”Cat de mult te iubesc nu vei sti niciodata. Totusi, pentru a da o dimensiune infinitului iti pot spune ca 60 de secunde din fiecare minut de-al meu inima mea bate pentru tine.Cateodata ma trezesc in mijlocul noptii, tremurand de frica, simtindu-ma singur, fara speranta, deoarece ma gandesc cum ar fi ca tu sa fii langa mine in fiecare noapte. Iar apoi ma intreb daca stii intr-adevar cat de mult insemni pentru mine, cat de mult insemni pentru mine. Tu esti parte din inima mea, din sentimentele mele, esti motivul pentru care eu traiesc. Te doresc asa cum desertul doreste apa, asa cum florile iubesc pamantul, asa cum pasarile iubesc cerul. Traiesc prin tine, iar tu prin iubirea mea. ”

— feeling trist si iubit in acelasi timp.

De această dată a fost ceva mai scurt. A fost o surpiză să văd că e ceva mai scurt. Ar fi fost suficient doar acel ”Iartă-mă”, dar nu era nevoie, pentru că a fost amuzant, mă gândeam eu în timp ce mai luam pauze. Abia așteptam să-i povestesc Danei să o amuz și pe ea.