Prima mea iubire

E numai vina ta!

Stăteam pironită în fața ușii și,efectiv, nu puteam să mă mișc. Trebuia să îmi mușc obrazul ca să mă abțin să nu plâng.... Nu mi-era deloc bine.

Se pare că și prietenii mei au observat asta, căci s-au apropiat de mine cu niște fețe îngrijorate.

-Hei,Olivia, ești bine?, întreabă Cassidy. Parcă ești așa, palidă. Te simți ok?

-Da,așa e. Nu arăți deloc bine.,zice Tania și își pune mâna pe umărul meu.

-Eu...., spun și țin privirea ațintită în jos. În momentul actual, nu mă simțeam bine, nici fizic și nici psihic.

Cum a putut Mike să se poarte așa cu mine? Chiar în halul ăsta l-a adus ziua de ieri? Dar ce s-ar fi putut întâmpla așa de grav de a reacționat atât de urât?....Bine, a fost și vina mea, dar.....

Și tot așa, gândurile nu înceteau să curgă, unul câte unul...Am obosit. Vreau să mă întind, să mă culc.....

Printre picături, aud vocile prietenilor mei, care,pe bună dreptate, își făceau griji pentru mine.

-Hei, Olivia, ne auzi? Ești bine? Ne sperii...., spune Leyla.

Îmi îndrept privirea către ea, privire lipsită de viață. Mă simt atât de slăbită.

Cu greu reușesc să-i răspund:

- Eu, eu nu....., atât pot să articulez. (Nu mă simt deloc bine... ,zic eu în gând.)

Și nu trece mult timp, că după imediat, corpul meu se prăbușește pe podea.

În jurul meu, se formează mare zarvă. În ultimele secunde de conștiență, pot să-i aud pe ceilalți, dar și pe prietenii mei și pe profesoara care tocmai a sosit pe ușă, cum vorbeau panicați.

-Repede, repede, să o ducem la cabinetul medical, a leșinat. Asta cred că era una dintre prietenele mele,Cassidy. Apoi, totul s-a făcut negru și nu am mai auzit nimic.

A.P.: (A.P.=autorul povestește)

Liam a luat-o în brațe pe Olivia, ceilalți deschizând ușa pentru el, profesoara spunând, rămânând în urmă, să vină cu vești bune. Apoi le spune celorlalți copii să ia loc în bănci și să fie calmi. Aceștia au făcut după cum li s-a spus, însă șușotind între ei, legat de ce i s-ar fi putut întâmpla de a leșinat.

Când Liam a ieșit pe ușă cu aceasta, a dat nas în nas cu Mike, care privea nedumerit și cu o oarecare îngrijorare.Nu putea înțelege ce i s-a întâmplat.

Liam își drege glasul, apoi spune:

-A leșinat. Trebuie să o duc de urgență la cabinetul medical.,spune acesta stresat.

Mike încuviințează din cap.

-T-t-te ajut?, întreabă el., bâbâindu-se. Adică pot să fac ceva?, spune Mike mușcându-și buza.

O, mă lași?.... Ce ai mai putea face?Ai făcut deja destule....Stai departe de mine.

-Pâi, da, nu știu. Ajută-mă să nu o scap.,spune Liam destul de serios. La naiba!, continuă el.

-În regulă, confirmă Mike. Vin cu tine.

În drumul spre cabinetul medical, Mike își tot arunca privirea către Olivia, simțindu-se vinovat, așa cum trebuie. Nu înceta să își înfigă unghiile în carne,își tot încleșta pumnii și înjură silențios.

De ce am fost atât de idiot? De ce m-ai lăsat să-i fac asta, Doamne?....Iartă-mă, Olivia, te rog, iartă-mă..... O lacrimă se prelinge pe obrazul acestuia, apoi se face auzit un oftat plin de vinovăție.