Prima mea iubire

Tu vorbeşti serios?!

*Ziua următoare*

Ughh...dimineață..iar..şi e abia a 3-a zi de şcoală.Dar ce să fac,trebuie să mă scol.Şi acestea fiind spuse,mă apuc de treabă şi îmi fac rutina zilnică,pregătindu-mă de şcoală.
***
Mi-am ales să port nişte blugi negri ca smoala,un tricou alb pe care scria cu majuscule "I HATE YOU!" şi în picioare mi-am pus tenişii mei preferați albi.Părul l-am lăsat liber,doar 2 şuvițe fiind prinse la spate.Astăzi voiam sa fiu mai sport,mai relaxat îmbrăcată,chiar dacă în interiorul meu nu mă simțeam deloc aşa.Numai când mă gândeam ca aveam să-l văd DIN NOU pe Mike mi se făcea rău...Însă într-un fel chiar sunt curioasă de ce m-a lăsat baltă ieri ca nesimțitu'.Abia aştept să îi aud scuzele penibile.Sau poate nu a avut niciun motiv şi doar m-a păcălit,pentru că e un bou.

***

În sfârşit,ajunsă la liceu,îmi aşez cărțile în dulăpiorul meu şi mi le iau pe cele corespunzătoare orei pe care o aveam:mitologie.O ador.E o materie nouă,un fel de sub-materie a istoriei,doar că mult mai tare şi mai interesantă."St. Anthony",ai cele mai mişto materii şi cei mai super profesori.Te iubesc! <3 Serios,chiar îmi iubesc liceul.
Astăzi am venit mai devreme față de prietenii mei.Este abia 7:45.Nici eu nu ştiu cum am putut să ajung la ora asta.Rămâne un mister...

Trezită din gândurile mele de gălăgia bruscă de pe hol,mi-am îndreptat atenția către sursa ei.
Era Mike înconjurat de nişte fete,vorbeau şi unele dintre ele mai aveau puțin şi îl luau în brațe...în fine..disperate,n-ai ce să le faci...

Perfect.Acum era timpul să îl fac cu ou şi cu oțet. *zâmbet malefic*

Când m-a văzut le-a părăsit pe fete şi a mers cu paşi repezi spre mine.Vizibil nervos şi extrem de iritat m-a întrebat:
-Ce faci,Olivia?Ştii că ieri te-am aşteptat vreo două ore şi tu tot n-ai apărut?Dar presupun că ți-ai bătut joc de mine cu bună ştiință,nu?
-Ce?!?!Tu vorbeşti serios?!Eşti normal la cap,omule?!Eu sunt cea care şi-a pierdut două ore din viață total aiurea şi fără rost.M-am pregătit,te-am aşteptat şi tu nici măcar nu ai avut bunul simț să vii.
-Pe dracu!Am fost la tine acasă şi nu era nimeni.Nu erai nicăieri,aşa că nu mă mai minți. ,a spus el aproape scuipând cuvintele şi i se citeau pe chip nervii şi furia.
-Dă-mi voie să îți repet,pentru că se pare că nu înțelegi:
TE-AM AŞTEPTAT ÎN FAȚA CASEI,DAR TU NU AI APĂRUT DELOC.ŞI EVIDENT,NEAVÂND TELEFONUL TĂU,AM STAT ACOLO CA O PROASTĂ DEGEABA.SE ÎNSERASE ŞI TU TOT NU ERAI.AŞA CĂ SCUTEŞTE-MĂ!!
-Despre ce tot vorbeşti?Cum adică ai stat în fața casei dacă eu nu te-am văzut?Huh?
-Păi,doar nu eram invizibilă,nu-i aşa?
-Nu mai înțeleg nimic. ,spune el,confuzia citindu-i-se pe față,tonul fiind mult mai coborât decât la început.S-a mai calmat,se pare.Un pic.
-Of,Doamne...La ce adresă te-ai dus? ,întreb eu după ce scot un oftat profund.
-Păi la cea pe care mi-ai zis-o:"Roses chalet,nr. 18."
-Idiotule,NU AIA ERA ADRESA BUNĂ!!!!Ce prost eşti,Dumnezeule!
Asta era adresa corectă:
"ROSE'S CHALET,NR. 81"!!!!Ai inversat numerele,cap-pătrat.Şi "Rose" era cu cratimă,nu cum ai scris tu...
-Oooo...acum totul are sens...
-"Acum totul are sens..." Din vina ta s-au întâmplat toate astea.Tu n-ai fost în stare să scrii o adresă ca lumea.
-Vina mea?!TU trebuia să te asiguri că e scrisă corect.
-Oh,vina mea?Păi scuză-mă dacă am crezut că eşti în stare să înțelegi fără să-ți mai zic pe litere,precum copiiilor de grădiniță.
Era supărat,puteam vedea asta.Dar să fie supărat pe el,că doar el a fost cel incompetent.Se uita la mine cu ochii ăia de jad care în momentul actual aproape mă speriau datorită intensității privirii.De ce se holba la mine?
-Mike!
-Ce?
-Mă sperii!Zi ceva măcar..
-Ce aş mai putea să zic?Amândoi suntem vinovați.Tu că nu ai verificat adresa cum ar fi trebuit,iar eu,ei bine...
-Da bine,las-o aşa. ,îl întrerup eu.
-Şi eu care credeam că ai făcut asta intenționat ca să te răzbuni pe mine.Credeam că nu ai vrut să-mi dai adresa bună ca să mă faci să aştept ca prostul.Şi-aşa m-am făcut de râs că nu am apărut la petrecere.
-Eu am crezut că TU m-ai lăsat cu ochii în soare,din motive cunoscute doar de tine...
-Ei bine,nu a fost aşa.
-Mda... ,nu prea mai ştiam ce aş putea să mai spun.Eram ruşinată un pic de mine însămi,cu toate că tot nu-l suportam pe Mike.
-Asta a fost,destinul.Aşa a fost să fie.
-În fine..
-Apropo de asta,tu chiar te-ai aranjat pentru mine şi ți-a părut rău că nu ne-am întâlnit? ,mă întreabă cu rânjetul lui caracteristic atât de enervant.
-Arghh,ce idiot eşti!... ,asta a fost tot ce-am spus şi mi-am dat ochii peste cap,apoi am intrat în clasă.Minunat.Am întârziat fix la ora mea favorită.10 minute.Cu el am pierdut noțiunea timpului şi nu am auzit când s-a sunat.
Am bătut la uşă şi am cerut voie să intru,urmată imediat de Mike.Ne-am cerut scuze că am întârziat,eu invocând un motiv destul de credibil,că nu m-am simțit prea bine şi de aceea nu am putut să intru la oră.Mike a spus că i se stricase motocicleta.Tipic.

Aşezându-mă în sfârşit în banca mea,am început să fiu chinuită de o durere îngrozitoare de cap.
"A dracu migrenă."Mi-am spus mie însămi."Exact ce-mi lipsea acum.Nu pot fi niciodată liniştită.Ba e Mike,ba e altceva.Jur,de când a apărut idiotul ăsta în viața mea,parcă mi-a stricat tot echilibrul."
În timp ce-mi masam fruntea în încercarea de a diminua durerea,Mike se întoarce brusc către mine şi rânjeşte:
-Ce mai e acum? ,zic eu iritată.
-Ce s-a întâmplat?Te doare capul?Ai încercat să faci yoga?Am auzit că relaxează şi îndepărtează energiile negative. ,zice amuzat.Dar nu este DELOC amuzant.
-Dispari! ,scrâşnesc printre dinți.Chiar nu am chef de el acum.
-În regulă,Domnişoara țâfnoasă.
-Nu sunt țâfnoasă!Doar că vreau să mă laşi în pace.Cer oare prea mult?
*întrebare retorică*
-Ok,fie. ,şi se întoarce într-un final la banca lui.Cine naiba l-a pus să stea fix în fața mea?Off...viața nu-i deloc corectă!
-Dar încă ceva! ,spune,iar eu deja urlu în interiorul meu.Doamne,cu ce am greşit??Oftez şi îmi dau ochii peste cap.Deja nu-l mai suport.
-Ce mai vrei,copilule?Ce naiba mai doreşti de la mine? ,spun exasperată,dar totuşi încercând să nu atrag prea multă atenție asupra mea.

Cu un zâmbet ce ascundea viclenie,menit parcă special să mă enerveze şi mai mult,a spus:
-Mâine vrei să ne întâlnim?

O să îl omor într-o zi,jur.