16. Alegerile

15 3 0
                                    

Era mai devreme ca de obicei, dar holurile erau umplute cu tineri. Toți voiau să treacă spre Holul Principal căci urma să se afișeze cine cu cine lupta.
Lume îmbrăcată încă în pijama, alții deja în echipamentul de lupta, dar toți se călcau unul pe altul în picioare.
Lizette se uita în jur să poate distinge pe cineva cunoscut, dar nu era nimeni. Nimeni cu care să se înțeleagă, mai exact.
Câțiva Profesori vegheau locul, căci oricând se putea lua la bătaie cineva, la cât de aglomerat era.
Lyxon, iluzionistul, ii zâmbi atotștiutor și apoi dispărut cum face el mereu.
Se zice că propria existenta e doar o iluzie. Dar bineînțeles. Doar mituri.

Din când în cand se mai auzeau chiuituri, uneori îmbrânceli, alteori oftaturi. Lizette se strecura ca o șopârlă printre elevi, pana a ajuns intr-un final pe hol. Pergamentele erau umplute cu rânduri de doua nume apoi coloane libere pentru cine câștigă și cu cine va lupta.
Erau prea multe nume și nu puteai vedea de capul tuturor tinerilor de pe hol.

- Cu cine lupti? se auzi o voce din spate.
Lizette se întoarse si il vede sin nou pe el. Părea de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Lizette arata de parca nu a dormit de doua zile în timp ce el arata ca acei tineri din vechile reviste cu vrăjitori din alte ținuturi. Arata splendid. Dar ah! Ce o mai apuca pe Lizette?
- Nu știu.
S-a întors și a început să caute. Numele ei... numele ei.

Yopka
Jatty
Owll
Wornn
Lizette

- Uite! zise ea. Lupt cu Byo-
Dar atunci au trecut câteva persoane în fața ei și nu a văzut numele complet. Toată lumea se îmburghea dar totuși s-a mai eliberat.
- Of că mi-am pierdut șirul... Unde sunt unde sunt... aici! Am să lupt cu Dion?
Lizette își frecă ochii. Dap, Dion. De la atâta oboseala nici să citească nu mai știe.
Se holba la nume, i se pare că a auzit numele dar... nu știa cine e.
- Știe cumva cine e? il întreabă pe Ochi-de-cenușă care continua să stea lângă ea.
- Habar n-am, zise el gânditor.

Atunci cine e? Sper macarîl pot bate. Măcar acum Serafimilor, ajutați-mă!

- Dar tu? Cu cine lupți?
Dupa câteva secunde de tăcere, în care el continuă să cerceteze foaia imensă.
- Ehra.

Nu am auzit de ea. Nu am avut clase comune cu ea, înseamnă.

Atunci el și-a întors privirea puțin mirată și continuă să o studieze, până a fost întrerupt de prietenii lui Ochi-de-cenușă, împreună cu Zaar si Owll.
Aceștia i-au făcut semn cu capul și acesta a plecat alături de ei, lăsând-o singură în urmă.

Pentru câteva secunde, i s-a părut că aceia vorbeau de ea dar... gălăgia se amplifica, tinerii iar începeau să se certe, până s-a iscat o bătaie între doi elevi din aceeași școală.
Lizette se strecură printre toți și se duse spre camera ei. Myrra si nici numele ei nu erau de găsit așa că a renunțat să mai stea în acea aglomerație.

*

Afară vântul o aștepta nerăbdător să îi sărute obrajii cu asprimea lui. Privirea ei stătea ațintită într-un punct invizibil, locul unde Lună stătea în urma cu o seară.
Peste câteva minute va avea loc începerea probei. Toată lumea aștepta momentul, toata lumea își dorea să poată să le zdrobească corpul și să le târască fața pe terenul de luptă. Dar Lizette își dorea să fugă. Sa fuga departe de tot, acolo unde Serafimii au apărut pentru prima oară, pe Lună.
Dar nu putea să își dezamăgească școală, deși știa ca nimeni nu avea pretenții de la cineva fără puteri. Și totuși aveau...
Aceasta era penultima probă, iar dacă nu câștigau, chiar rămâneau în urmă. Mai aveau nevoie de două victorii să câștige. Doar două. Și le va câștiga.
Ultima probă este secretă deci nu se știe ce se va întâmpla și ce va conține. Suspansul era prea intens asa ca Lizette mai stătea puțin afară înainte ca rândul ei să vină.
Totul era pustiu. Toată lumea de afla în arena din interiorul palatului, în adâncul pământului, printr-un loc secret. Era prima oara când vedea acel loc.
De afară se auzeau huiduieli și zbierături asa ca ea știa când începea și se încheia o luptă.
Pana acum au avut loc 7 lupte.
Mai un pic urma ea.

Mai trase puțin aer în piept și apoi întra înăuntru. Scările păreau mai abrupte și holurile mai lungi. Ușa imensă era deschisă și în fata se vedeau încă o mulțime de alte trepte de piatră antică.
Sala rotundă era înconjurată de scări pe care era așezat cineva. Tortele luminau încăperea întunecoasă, iar în centru se afla un spațiu mare, pe care era conturat un pătrat.

Regulile erau simple. Trebuie sa iti folosești puterea asfel încât să îl scoți pe adversar din perimetru. Simplu. Teoretic.

Oare cu cine avea să lupte? se gândi ea. Cine?

Lângă ea se afla Myrra ce ii făcu cu mâna și ii spuse baftă. Macar ea.
Apoi trece pe lângă câteva rânduri de tineri ce o urmăreau și ajunse jos, lângă câțiva tineri ce își așteptau rândul.

- Baftă!
Aceeași voce care nu ii dădea pace de câteva zile. Când se întoarse, îl văzu în acel costum negru in care toti erau îmbrăcați, dar era ceva mai fermecător la el.
Ea își lua repede ochii de la el și ii răspunse printr-un borborosit.
Probabil și el urma să lupte în continuare.

Dupa câteva secunde, se anunță echipa numărul 9. Ea.
Lizette coborâ scările de pe partea școlii de Vest. Tobele se auzeau bătând iar lumina devenea mai orbitoare. Palmele ii transpirau și inima o lua la goană.

Nimeni nu zicea nimic. Toată lumea tăcea și se uita sfidător la ea.
Apoi concurentul își făcuse și apariția. Un băiat înalt. Dar la distanță nu a putut vedea cine e.

Lizette si-a ținut capu în jos, admirând pământul de pe ghetele ei negre. Iar picioarele erau scăldate în umbra pui.
Privirea ei s-a ridicat. Pana a întâlnit un un corp suplu și înalt cu par negru și ochi de cenușă.
Lizette rămase cu gura deschisa și se uita la el.

- Bine te-am regăsit! Îi spuse el.

Cum de am putut sa nu ii știu numele.

El rânjea la ea. Ce prefăcut. Un prefăcut ce ii întinse mâna ca semn de început de luptă apoi se întoarse câțiva pași.

Continuă să zâmbească.
Acest Dion cu ochi de cer înorat. Și miros de ploaie. Acest Dion cu sclipiri jucăușe în ochi.

Putea să jure că cineva se juca cu destinul ei. Dar nu avea timp sa se mai gândească și la alte lucruri căci...

- Începeți! Se auzi o voce care a străpuns întreagă încăpere.

BlestemulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum