Capitolul 5:Ziua fara scoala

215 22 1
                                    

Am plecat spre casa.Mi-am scos castile si telefonul.Am dat drumul la muzica la maxim fara sa mai aud ceva.Cand am ajuns acasa am fugit in camera la mine si m-am trântit in pat.Fara sa imi dau seama am adormit intr-o secunda.Ma durea îngrozitor de tare capul,asa ca am decis ca maine sa nu merg la scoală.A doua zi m-am trezit pe la 9:30.Mi-am facut un ceai si am urcat inapoi in camera.Am luat telefonul de pe birou si am vazut ca am un mesaj de la Ava.
,,Ce faci?Vom veni la tine dupa scoală ''-Ava.
Am inchis telefonul si l-am aruncat inapoi pe birou.
***
Era ora 17:45.Trebuiau sa vina fetele din moment in moment.Pana sa vina ele am luat o foaie de hartie,un creion si am inceput sa desenez.Dupa ce am terminat am răsfoit foile unei mape ca sa gasesc un loc liber,si fara sa vreau am dat de o fotografie veche,in care eram eu alaturi de parintii mei înainte de divorţ.Imi era foarte dor de tata si mi-as fi dorit ca el sa fie langa mine si sa ma ajute.Începuse sa imi curgă cateva lacrimi,însă le-am şters si am ridicat capul.Cand l-am ridicat am dat de o fata cunoscuta.Era Ava alaturi de Anna.
-Hei fetelor!Nu v-am auzit cand ati intrat.
-De ce plangeai?A venit cineva sa te vadă!
-Nu-i nimic important.Pe bune? Cine?
Am devenit imediat curioasa cand am auzit.Fetele se dăduse la o parte, facand loc sa iasa in fata cel ce era in spatele lor.
-Olive!!?Ce cauţi tu aici? Spunand mai mult in soapta ,mirată ca a venit tocmai la mine acasa.
-Am venit sa  vad cum mai esti.Ne-am facut griji toata ziua pentru tine.spune Oliv razand.
A urmat un moment de liniste,moment in care Anna zărise un desen pe birou.Nu am m-ai avut timp sa il bag in mapa din cauza fotografiei.
-Ce desen frumos!Cine e?
-Mersi.E tatăl meu.
-Alice... noi plecam.Te lasam sa te odihneşti!spune Ava indreptandu-se catre usa.
-Multumesc fetelor ca ati trecut pe la mine.De asemenea si tie,Olive.spun apoi zâmbind.
Dupa ce au plecat m-am dus sa fac dus iar dupa sa imi fac o salata de fructe.
Termin sa mananc pe la 20:05 si ma duc in camera.Deschid laptopul si stau pana dupa miezul noptii pe el.Intr-un tarziu decid sa ma bag la somn.Cu o jumătate de ora sa imi sune alarma de la telefon sunt trezită de vibratiile acestuia.Am primit un mesaj de la...DAVE?! Nu imi venea sa cred ca mi-a trimis un mesaj dupa atâtea luni.Eram in culmea fericirii,insa nu a durat mult.
,,Nu ma mai cauta.Uita de mine si de tot ce a fost intre noi.Ne despartim. ''
Dupa ce am terminat de citit mesajul,lacrimile au inceput,, sa inunde '' camera.

NEPOPULARIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum