NEPOPULARII

Epilog

O luna.O luna de cand nu am mai avut parte de ,,teroare '' in viata mea.Insa,a trecut o luna de cand dementul ala de Tom o tine cu forta pe mama.Am tot incercat sa o gasesc prin toate modurile posibile...dar nimic.Se pare ca omul asta infect are mai mult de 100 de ascunzatori prin toate partile existente si neexistente de pe planeta asta.Nu m-ar mira daca ar avea si pe Marte.
-Alice!!
-Sunt chiar langa tine!Tu chiar vrei sa ma laşi surda?
-Tocmai mai scuipat?!
Incerc sa ignor tampeniile lui Ryan si imi las inapoi capul pe spatarul scaunului sperând ca stresul sa dispară.
-Nu mai este inghetata! spune Ryan acum cu o voce calma,ridicând cutia goala de inghetata in aer.
Nu e vina mea ca la stres mananc inghetata.Am mâncat doar o cutie... bine,poate pe toate cele patru dar ce contează asta acum?
Il las sa îşi faca cafeaua linistit in timp ce eu ma intorc la teancul de hârtii care ocupa mult mai mult decat jumătate de pe suprafata biroului facut din lemn.
Bun...unde am ramas? ma intreb mintal dupa ce ma uit peste foile cu casele pe care le deţine.
-Stii ca la televizor se da...
-Taci! il întrerup pe zapacitul de Ryan.
De cand mama nu e de gasit,in fiecare zi din saptamana,sunt mai nervoasă. Ar trebuii sa nu imi vărs nervii pe cei care încearcă sa ma imbuneze si sa ma faca sa uit pret de cateva secunde de toate problemele.Asa o sa fac de acum in colo,dar ,incepand de maine.
Telefonul incepe sa baraie pe canapeaua din stanga mea.Ma ridic in doar cateva secunde,cat pece sa cad in nas.
-Olive? raspund imediat ce telefonul ajunge in mana mea,neobosindu-ma sa ma uit cine este.
-Da!Am vesti despre mama ta,dar...
-Zi-mi tot ce stii!Voi veni la tine ca sa te iau si sa mergem unde o tine dementul ala.
-Pai,asta nu se poate!
-Cum adica nu se poate?
-Alice,mama ta a fost gasita fara viata intr-o cabanuta din Alpi!Dementul ala a impuscato!Imi pare rau!
-Nu,nu se poate sa fie adevarat!
-Deschide televizorul pe canalul 5.
Fac cum imi spune Olive. Îl cred ,dar mintea nu vrea sa faca acelasi lucru.Televizorul se deschide, afisand imaginile pe care vroiam sa le evit.

Femeia a fost impuscata de mai multe ori in inima,aceasta murind pe loc.Faptasul a fost gasit ,politia declarând ca acesta va sta 10 ani la inchisoare.

Nu a fost nevoie sa vad ştirea de la inceput,stiind ca despre mama este vorba.Închid telefonul, acesta aterizand pe suprafata moale a canapelei.
Lacrimi sărate îşi fac acum aparitia pe obrajii mei lipsiţi de orice culoare.
-Alice!? Intreaba Ryan imediat ce vine si ma ia in braţe,vazandu-se îngrijorare si aceasi tristeţe ca a mea in ochii lui,acoperiţi de cateva lacrimi,care le tine in frau.

***
Pielea ei care era putin maronie de la soarele jucăuş, acum este alba si lipsita de acea culoare.Buzele ei pline de un zambet sincer,acum zac intr-o linie fina si trista.
Singura femeie care a fost langa mine in orice moment si singura femeia care ma vazut crescând in ceea ce sunt azi,sta in costiugul asta nenorocit.
Nu imi pot stăpânii lacrimile care se tot preling pe fata mea pana ajung sa cada ca roua verii pe parchetul rece si sumbru al micii incaperi.Braţele calde ale lui Dave sunt singurul lucru care inca ma tin acum in picioare,evitând sa cad jos si sa stau acolo pentru o vecie.Simt ca mor.Inima imi este sfasiata in zeci de mii de bucatele, nimeni si nimic nu putand sa o repare.
Ceilalti prieteni stau in partea cealaltă a camerei,uitându-se la unica mea mama. Pana si lipsita de viata e frumoasa.
Ma simt vinovata pentru moartea ei.Pur si simplu eu trebuia sa fiu in locul ei,eu trebuia sa sufăr si eu trebuia sa fiu omorâtă de tiranul ala cu sange rece.
-Alice,hai acasa! Esti foarte obosita si trebuie sa mananci neaparat ceva! sparge Dave linistea camerei.
Chiar daca nu vreau sa plec si sa o las singura,chiar trebuie sa ma odihnesc.Si daca nu mananc ceva cred ca o sa leşin.
Il aprob printr-o singura clatinare din cap ,indreptandu-ma impreuna cu Dave spre maşina.

Se pare ca si cerul ştie ce este cu adevărat in sufletul meu.Ploua de mai bine de trei ore,fiecare stand cu umbrelele la mormântul mamei.
Nu mai plang asa de tare,ştii ca acum mama e intr-un loc mai bun lipsita de orice problema.
Si stiu ca mama vrea sa imi continui viata indiferent daca e buna sau rea.Stiu ca este langa mine acum si ştiu ca indiferent ce se va intampla,nu va uita sa ma iubească.

!!SFARSIT!!

In primul rand vreau sa imi cer scuze ca nu am mai postat.
Il al doilea rand va multumesc tuturor pentru voturi,comentarii,si,cel mai important,pentru ca ati citit cartea.
Inca nu m-am decis daca o sa fie si cartea a doua,asa ca,daca vreti sa existe o a doua carte spuneti-mi intr-un comentariu sau pe privat.