Un pas spre viitor... (pauza)

Capitolul 4 ~ Adevarul

Iustina s-a incruntat un moment, dupa revenindu-si la expresia sa serioasa obisnuita. Ce facusem rau de a reactionat asa?! Eram doar curioasa, pana la urma. Vroiam si eu niste raspunsuri!

Casian a pus o mana pe umarul baiatului blond de langa el, care parea incordat. Batranul m-a privit si a afirmat:

- Acestia sunt fratii Patronus, Alexander si Angela. O sa ajung si la motivul pentru care sunt printre noi, dar mai intai am eu o intrebare pentru tine, Clara. Stii de ce te afli tu aici?

M-am uitat la el nesigura. Normal ca nu stiam! Nu intelegeam multe lucruri despre viata mea in general si ma enerva la culme! Tacerea mea i-a raspuns lui Casian in locul meu.

- Banuiam ca nu ai nici cea mai mica idee, a continuat batranul Intelept, in timp ce se pastra linistea. Oricum, acum vei primi niste explicatii. Clara, tu iti dai seama ca de la inceput te-am crescut toti cu cea mai mare grija posibila. Esti si vei fi intotdeauna speciala pentru noi, pentru lumea intreaga. Vezi tu, cand te-am tinut pentru prima data in brate ca un bebelus dragut ce erai, am avut o vizune, ti-am vazut Destinul. Nu mi se intampla prea des, dar la tine a fost mai clar ca orice altceva. Oricum, ca toata lumea, esti la curent cu imposibilitatea noastra de a lua legatura cu Pamantul, desi am incercat de toate. Satelitii la care aveam acces din jurul lui nu mai functioneaza. In plus, nu am mai primit vesti de acolo de foarte mult timp, nici nu mai stiu cand a fost ultima data.

- Unde sunt eu in povestea asta? Nu vad legatura... am soptit nelamurita.

- Clara, in viziunea mea, tu erai cea care puteai salva planeta noastra Mama. Viitorul este intotdeauna neclar, chiar si pentru cei care au Darul, asemenea mie. El depinde de persoana implicata.  Insa stiu cateva lucruri sigur si am reusit sa alcatuiesc o profetie: „Dupa cincisprezece ani se va intampla;/ Fata va afla./ Ea va lua o importanta decizie/ Si va incepe o decisiva calatorie./ Patru prieteni o vor acompania, vechi si noi,/ Insa la sfarsit vor face diferenta doar doi./ Impreuna multe vor infrunta,/ De obstacole se vor impiedica, dar se vor adapta./ Cand va veni sfarsitul calatoriei nu se stie,/ Insa un ultim sacrificiu va fi facut/ Pentru ca lumea sa stie ca tot ce e rau a trecut. "

Eram impietrita, mai bine zis socata. Totul chiar parea clar acum: cartile care fusesem obligata sa le citesc desi nu erau pe gustul meu, limbile stranii pe care le invatasem cu chiu cu vai (engleza, japoneza, franceza, germana), antrenamentele cu profesori specializati in „supravietuire" atat de placute pentru Robi si mai ales -...

Atunci mi-am dat seama ca si Robi era acolo. Auzise tot. Oare ma credea o ciudata acum?! M-am uitat la el cu speranta. Privea in gol, cu o expresie incruntata pe care nu reuseam sa o descifrez; parea ca inca proceseaza ce tocmai aflase. Chiar cand vroiam sa deschid gura sa intreb ceva, inca ingrijorata din cauza prietenului meu, el mi-a luat-o - lucru surprinzator- inainte:

- Sa zicem ca am inteles ce spuneti voi aici: Clara trebuie sa se sacrifice si sa salveze Pamantul plecand intr-o calatorie din care nu se stie daca se va mai intoarce vreodata. Eu banuiesc ca sunt aici pentru a o ajuta si a-i fi alaturi. De fapt, vreti sau nu, eu tot o sa o insotesc, doar ca sa stiti, a spus el zambindu-mi ca sa ma linisteasca, lucru ce a functionat de minune. Insa am o problema, ba nu, doua. In primul rand, de ce tocmai ea si de ce acum? Si in al doilea, ei doi ce scop au in toate astea, fratii Patronus? a incheiat el.

De data aceasta, Iustina a vorbit:

- Ai cam multe intrebari, draga Robi. Pentru inceput, stai potolit, ca tu vei fi oricum prima persoana langa Clara in aceasta calatorie. Acum, sa continui. La prima chestiune, raspunsul este simplu: Destinul. Iar in legatura cu Alexander si Angela, ei sunt aici sa va ajute. Sunt pregatiti pentru asta in secret de mult timp, ca si Clara cu tine, de altfel. Singura diferenta este ca ei stiu de mult de misiunea lor, stiu riscurile si sunt mai mult decat gata sa le asume. Din fericire, au luat-o de la bun inceput in serios.

- A cincea pesoana cine va fi? a chestionat-o Clara dintr-o data.

- Chiar eu, dragilor, a raspuns Iustina grav. Doar nu credeati ca o sa va las singuri tocmai acum?! a glasuit ea ceva mai vesela.

Pe parcursul urmatoarelor cateva ore, eu si Robi, impreuna cu celelalte doua noi cunostinte, am stat ascultatori si am luat parte la o lunga discutie despre marea Calatorie. Inteleptii erau de parere ca trebuia sa plecam cat mai repede. Ne-au explicat ca situatia de pe Pamant este in ceata, dar ne-au dat cate detalii au putut. Au spus ca le-a luat ani buni sa accepte niste tineri sa faca treaba unor adulti, insa au stiut ca tot ce e posibil trebuie facut ca lucrurile sa mearga bine si si-au exprimat sperantele in noi.

Gandurile mele erau amestecate. Totul era prea mult si dintr-o data, de nici nu puteam sa fiu in intregime atenta. Adevarul era ca imi era teama - teama de esec, ca voi dezamagi pe toti, adica doua planete! Nu puteam sa suport stresul si ei bine, cuvantul "stres" nu putea descrie ce simteam atunci, in timp ce toti vorbeau si erau ingrijorati de soarta lumii (ca de obicei).

'Cel putin Iustina va fi acolo...' am incercat eu sa imi ridic moralul, lucru ce a functionat... cateva secunde. 'Sunt ca si moarta!' mi-am spus eu incercand sa ma concentrez la discutia ce avea loc.