Let me be your last kiss

Capitolul III

DRAVEN

Are tupeu domnișoara psiholog, ce păcat că nu mă cunoaște suficient de bine încât să știe că nu e bine să se comporte așă, nu cu mine cel puțin.

Nu-mi văd rostul pe pământ, totuși asta nu mă împiedică să am și eu parte de puțină plăcere.
Ceea ce nu știe Mariano și restul angajaților e că domnișoarele care au venit în încercarea de a mă schimba spre bine, nu au plecat din cauza agresivității mele, defapt e chiar simplu, am făcut sex cu ele apoi le-am părăsit, ceva absolut normal din punctul meu de vedere.
Toate au ales să renunțe la posturile de muncă pentru că le era rușine sau erau prea excitate să stea în preajma mea, una din două.

Fata din fața mea era frumoasă, aș fi ipocrit să spun că nu.

Buze mari, pomeți înalți, niște ochii negri ca cerul noaptea, spâncene atent pensate, piele fiină și câțiva pistrui ici-colo.

Era superbă, dar naivă, unul dintre cele mai mari defacte la o femeie.
Niciodată nu am suportat persoanele naive, sunt doar niște ființe fără caracter, ușor de manipulat, exact ca niște marionete.

Pe domnișoara din fața mea aș putea să o vrăjesc doar cu câteva cuvinte și ea deja v-a fi la mâna mea, atât de patetic.

Știu că simte atracția sexuală dintre noi doi, îi observ privirea când se uită fugitiv la gâtul meu, mărul lui adam mai exact, sau când îmi admiră buzele. Era atrasă de mine.

Orgoliul meu masculin adora asta, îmi plăcea să fiu privit, admirat de ființele feminine, aveau și motiv să mă admire, mereu am fost conștient de aspectul meu, de mușchii bine conturați și fața care nu mă dezavantaja deloc.

Îi simt din nou privirea arzătoare pe pielea mea, o simt atât de puternic încât am impresia că frige.

Îmi ridic ochii din fișă și văd cum se ridică și se îndreaptă spre mine, domnișoara e pregătită pentru runda 3 din câte se vede.

Îmi smucește mapa din mână cu privirea ațintită în ochii mei.
Cineva încearcă să-și impună autoritatea într-un loc în care ea nu reprezintă absolut nimic. Ce drăguț.

- Ascultă la mine răsfățatule, știu ce ai făcut și de ce ești aici, comportăte adecvat și termină. Sunt aici să te ajut deci încearcă să cooperezi.

Îmi spune dur și se apucă să citească ce am scris în fișa aia.

Aș fi un nesimțit să nu spun că e drăguță când se enervează, să fim serioși, tipa are 1,68 maxim, în comparație cu mine care am aproape 2 metrii.

,,Știu ce ai făcut și de ce ești aici"
Cuvintele ei mă lovesc din plin, bine înțeles că știe ce am făcut, Mariano e exact ca o târfă, logic că i-a spus că am omorât 4 oameni.

- Nu știi nimic ,,puștoaico". Am nevoie de ajutorul tău cum are dracu nevoie de tămâie. Îi zici lui Mariano că vrei să schimbi pacientul. Nu am chef de tine și nici de rahatul ăsta de consultație.

Îi spun și părăsesc cabinetul, nu am întors capul să-i văd reacția dar mi-o pot imagina încruntându-se.

Mă îndrept spre camera unde stau deobicei și sunt surprins să-l găsesc aici pe Casian.

Un bătrân uitat aici de lume. Cică are ceva numit tulburare schizofrenică dar sunt sigur că nu e adevărat.

- Ce faci bătrâne?

Îl întreb înaintând spre patul meu, acesta era așezat pe un scaun de lângă fereastră, se uita atent undeva în zare, căuta ceva cu privirea.

- Te-ai gândit vreodată de ce oamenii sunt ființe așa slabe?