Nu te apropia prea tare de el...
E periculos, prezența sa lângă tine e toxică, nu sta lângă el, o să-ți facă rău!
Eşti doar o piesă în jocul lui, iar el e în stare să facă orice doar ca să câştige....
Eşti prea inocentă pentru lumea asta, nu o să re...
Razele soarelui bat în ferestrele uriașe iar o căldură stranie mă cuprinde.
Încep să-mi caut cu ce să mă îmbrac și merg la bucătărie să-mi fac o cafea. Ceasul de pe perete indică ora 7:14 iar eu la 9 trebuia să fiu la clinică. Telefonul meu începe să sune.
- Neața..
Aud o voce răgușită și tot odată foarte cunoscută.
- Cine e?
- Ghicește.
Ahile
- Te-am trezit?
- Nu, stai liniștit
Îi pot simți zâmbetul din voce.
- Ce faci?
- Trebuie să plec la clinică.
- La ce oră termini? Mă gândeam să ieșim la cină.
- Termin cam la șapte jumătate.
- O să vin să te i-au cu mașina.
Zice și închide apelul.
Încep să mă uit pe instagram și îmi apare la recomandate contul lui Damien. Simt o durere în piept când văd câte poze are cu iubita sa actuală. A postat una chiar aseară.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Damien_Lograte: My love.
Mie îmi spunea așa, pe mine mă iubea.. E atât de dureros să realizezi că persoana pe care o iubeai cu toată inima iubește pe alt cineva.
Doare să vezi toate sentimentele și timpul investiteîn cineva care acum i le oferă alt cuiva.
Doare... Îmi repet în gând că nu e important.
Nimic important dar inima mea e distrusă în sute de bucăți.
Oricât de mult aș încerca să mă conving pe mine că nu mă doare sunt doar minciuni de care inima mea deja e obosită.
De ce iubirea e atât de complicată, de ce nu pot să fiu și eu fericită, merit asta, știu că merit....
Uneori vreau să plec, departe de Damien, de orașul ăsta, de toate amintirile, vreau doar să fiu singură.
De ce încerc atât de tare să mă conving pe mine că nu mă afectează acea poză când e evident că o face.
Intru în clinică și merg spre biroul meu, am o consultație cu Draven, mi-e frică de reacția pe care ar putea să o aibă având în vedere incidentul de aseară.
Mă așez pe scaunul de la birou și îmi las capul pe spate.
O bătaie în ușă și văd capul lui Mariano ivindu-se de după aceasta.
- Neața!
Spune vesel și îmi așează pe birou o cafea și două brioșe cu ciocolată probabil.
- Neața..
- Pregătită pentru ziua de azi?
- Pe cât posibil.
- Mă bucur, azi o să trebuiască să aflii mai multe detalii despre Draven, personalitatea sa, pasiunile pe care le avea etc. Trebuie să faci un raport despre asta. Te descurci?
- Da, nu e nici o problemă.
- Perfect, spor la muncă atunci, Draven o să se aproprie imediat.
Pleacă lăsându-mă singură în cameră. I-au o gură din cafea și strâmb din nas când observ cât este de dulce.
Ușa se deschide brusc și Draven dă buzna înăuntru.
- Nu ai auzit de bunele maniere? Se bate la ușă înainte de a intra.
Îi spun cât pot de dur si observ cum i se ridică sprânceana dreaptă semn de uimire.
Se întoarce spre ușă și bate de două ori cum pumnul în ea.
Vine în direcția mea și se așează pe canapeaua din fața biroului.
- Cum te simți?
- După ce mi-ai futut ieri seara și mi-ai făcut probleme? Minunat mă simt, tu?
- Nu da vina pe mine pentru greșelile tale! Nu trebuia să părăsești incinta spitalului.
- Nu trebuia să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala.
Oftez și încep să mă uit la dosarul lui. Unele persoane urăsc cu desăvârșire să fie ignorate iar eu vreau să știu dacă Draven e una dintre ele.
Trec cu 3 minute în care l-am simțit că s-a uitat la mine își drege glasul și oftează.
- Mă plictisesc.
- Și eu, ești o persoană foarte neinteresantă, acum taci te rog, trebuie să lucrez.
Nu mă uit la fața lui dar știu că a fost indignat de remarca mea dar surprinzător tace.
- Mi-e foame.
Îi intind brioșele cu ciocolată aduse de Mariano și îi fac semn să mănânce.
I-a o gură din una și se strâmbă.
- Nu-mi plac.
- Nu te mai comporta ca un copil râzgâiat și mănâcă odată pe naiba, sau dute și i-ați altceva!
Urlu la el. Toată ziua mea s-a dus dracu din cauză la poza aia și acum îmi face nervi și el.
- Nu ridica tonul la mine puștoaico.
Nu-i răspund și îmi văd de foile mele. Peste ceva timp aud un molfăit ușor. Ce copil poate fi.
- Poveste-mi despre tine, ce îți place să faci, pasiunile tale, cum era viața ta înainte de accident, zi-mi orice.
- Nu vreau să vorbesc despre asta.
- Trebuie să scriu un raport Draven.
Îmi i-a carnetul în care notam și începe să scrie, exact ca în prima zi, nu-l opresc și îl las să scrie.
