Let me be your last kiss

Capitolul XIV

Ajung în fața unei case draguțe iar pe bordura din fața casei mă așteptă ea.
Ies din mașină și practic alerg spre ea. O i-au în brațe îngropându-mi capul în părul ei.

- Iartă-mă. Sunt bou, prost, tâmpit dar iartă-mă.

Încercă să iasă din îmbrățișare dar o strâng și mai tare.

- Sunt înebunit de parfumul tău, de corpul tău în brațele mele.

- Draven..

Încearcă iar să mă împingă.

- Mi-a fost așa dor de tine. Au trecut 3 zile și mi-am ieșit din minți fără tine.

Simt o lovitură puternică în stomac, îi dau drumul și mă dau 2 pași în spate.

O văd cum stă aplecată în jos, tușind și trăgând aer cu disperare.

- Ce naiba e cu tine! Puteai să mă sufoci.

- Doamne, îmi pare rău, uit cât de masiv sunt pe lângă tine.

Încerc să mă apropii iar de ea dar întinde o mână spre direcția mea.

- Stai acolo, ai venit să vorbim, fă-o de la distanță.

O vreau în brațele mele, vreau să fiu lângă ea.

- Anica iubito, lasă prostiile, lasă-mă să te i-au în brațe, o să fiu mai atent.

- Draven am spus nu.

Mi se încordează maxilarul și pumnii dar dau din cap înțelegător.

- Imi pare rău pentru cum am reacționat în dimineața aia, am văzut un mesaj de la Ahile și m-am enervat. Nu trebuia să mă comport așa cu tine.

- M-am simțit folosită. Zici că aș fi fost vre-o târfă.

- Doamne nu! Știi că niciodată nu te-aș considera așa. Am lăsat nervii să mă controloze și regret enorm.
Îmi pare rău că te-am rănit.

Dă din cap și văd un zâmbet trist apărândui pe buze.

Mă apropii iar de ea moment în care aceasta se îndepărtează.

- Draven, nu.

- M-ai iertat. Știu că ai făcut-o.

- Te-am iertat.

- Atunci de ce mă respingi?

- Nu vreau să fie ceva între noi. Ne cunoaștem de puțin timp iar situația ta nu e una chiar normală. În noaptea aia m-am lăsat condusă de hormoni, a fost o greșeală.

Ce dracu tot spune?

- Ne cunoaștem de aproape jumătate de an.
Situația mea? De unde naiba știi tu situația mea? Te deranjează că sunt într-un spital de psihiatrie? Crezi că sunt pisihopat?

Îi urlu în față. Îmi simt toate venele zbătându-se.

- Draven eu nu..

- A fost o greșeală? Te-ai culcat cu mine din greșeală?

Afară s-a întunecat destul de tare iar în casele vecine nu se vede nici urmă de lumină.

- Uite că de data asta nu o să fie din greșeală.

- Poftim?

Mă apropii de ea rapid și o apuc de talie.
Începe să se zbată și să țipe după ajutor, îi pun mâna la gură și o car în mașină.
O arunc pe bancheta din spate și trântesc ușa.

- Draven te rog lasă-mă, te rog !

Plânge și continuă să țipe, tare, mult prea tare.
Mă așez pe locul șoferului și o văd cum încearcă să deschidă ușa.
Mă întorc cu fața spre ea și îi dau o palmă. Se lovește cu capul de scaunul pasagerului și leșină. Cel puțin acum tace.

- De ce nu ai putut să mă asculți frumoaso, vreau doar să fim fericiți.

Îi spun cu o mână pe volan iar cu cealaltă îi îndepărtez părul de pe față. O dâră de sânge se scurge din fruntea ei.

Conduc spre pădurea pe lângă care am trecut când am venit aici. Opresc la marginea acesteia. Ies din mașină deschizând usa din spate, o i-au în brațe pe Anica punând-o pe capota mașinii.
Îi ridic rochiță cu flori până la nivelul taliei observând cu plăcere că poartă aceiași pereche de tanga pe care i-a purat în prima noastră noapte.

- Draven? Ce faci?

Îi aud vocea subțire si ușor răgușită.

- Shhh dragostea mea, linișteștete.

Îi șoptesc și încep să-mi desfac cureaua.

- Ajutor!

Începe iar să strige și să se zbată.
O apuc de gât și încep să o sărut forțat.

- De ce nu poți să fii cuminte. Faci lucrurile mai grele de cât ar trebui să fie.

Îmi desfac fermuarul de la pantaloni moment în care simt o lovitură puternică la nivelul pieptului iar în următoarea secundă cad pe jos.
O văd pe Anica cum fuge, mă ridic rapid de jos și o i-au la fugă după ea.

După nici 10 m o apuc și o trântesc la pământ cu mine deasupra ei.

- Ajutor! Ajutați-mă!

Plânge isteric pe fața ei scurgându-se lacrimi amestecate cu sânge.

- Am fi putut fi fericiți împreună, am fi putut avea atâtea.

- Te rog Draven, gândește limpede, lasă-mă să plec, te rog.

-  O să fim fericiți nu? Ești a mea, spune că ești a mea. Spune!

- Sunt a ta, doar a ta. Hai să ne calmăm.

- O să fim fericiți împreună.

- Da Draven o să fim.

- Bin..

Nu reușesc să termin cuvântul că simt cum mi se învârte capul și cum un lichid se scurge pe fața mea.
Are in mână o sticlă, sticlă pe care a spart-o de capul meu.

O apuc cu ambele mâni de gât.

- M-ai mințit!

Începe să-i curgă sânge pe nas și devinde înconștientă in câteva secunde.
Scot briceagul pe care îl aveam în buzunar și într-un moment tot abdomenul ei era plin de sânge.

- Ești doar a mea, acum și pentru totdeauna.

Aud sirenele poliției și în jurul meu se aud voci, multe voci.
Mă uit în jos ca să văd corpul Anicăi lipsit de viață, plină de sânge și cu lacrimi pe ochi.

Sunt încătușat și urcat în mașina poliției iar ea urcată pe o targă și pusa în ambulanță.

Eu am omorât-o?

Nu! Nu am făcut asta. Nu e posibil. Nu....

Când credeam că nimic nu mă poate pune la pământ, m-am trezit în întuneric și am realizat că ea nu mai e printre noi.

Din cauza mea.