Let me be your last kiss

Capitolul VI

Dansam lipită de el, adoram senzația pe care mi-o dădea corpul lui lângă de al meu. Voiam să mă răzbun pe Damien, să-mi dovedesc mie însămi că merit mai mult.

Muzica suna în boxe iar noi ne ondulam pe ritmul acesteia.

- Ești superbă.

Îl aud vocea șoptindu-mi în ureche.
Îi simt buzele pe pielea mea iar parfumul său mă dădea peste cap.

La un moment dat observ o siluetă lângă noi.

- Putem vorbi?

Nu apuc să văd cine vorbește că mână mă apucă și mă trage prin mulțimea de oameni până pe terasă.

- Ce naiba faci aici?

Draven.

- Tu ce faci aici? Cum ai ieșit din spital? Mariano știe?

Mă apucă de încheietură strângând puternic.

- Repet întrebarea, ce dracu cauți aici?

Nu îi răspund și încerc să-mi eliberez mâna.
Se apropie de mine și îmi prinde maxilarul între degete.

- O să-ți chemi un taxi ca o fetiță cuminte ce ești și o să te cari dracu de aici, să nu te mai prind lângă prietenii mei !

Îmi urlă în față iar strânsoarea se întețește.

- Dă-mi drumul, mă doare.

- Carăte, acum!

Îmi dă drumul și merge spre casă.
Îmi i-au telefonul și caut numărul lui Mariano.
După 3 apeluri acesta răspunde.

- Draven a părăsit spitalul. Strada Dante Aligheri 23/2.

Peste exact 20 minute o mașină a parcat în fața vilei și doi bărbați însoțiți de Mariano au intrat în curte.

- Unde e?

Îi fac semn spre direcția unde a plecat acesta iar peste 5 minute l-am văzut pe Draven însoțit de bărbații respectivi mergând spre mașină.

Se întoarece cu fața spre mine și mă privește cu dezgust. Nu o să facă un scandal aici, nu vrea să atragă atenția și mai mult asupra sa.

- Mulțumesc că m-ai anunțat Anica. O să întețim paza domnului Draven, pentru a nu se repeta acest gen de incidente. Ne vedem mâine la serviciu.

Se urcă în mașină și se fac dispăruți.
Mă simt vinovată deși nu ar trebui.

Intru înapoi în casă și îl caut cu privirea pe cel cu care dansam. Îl văd stând la bar uitându-se în jur, când privirile noastre se întâlnesc acesta vine spre mine.

- Ce s-a întâmplat? Cine era acel bărbat?

- Nimeni important, ai putea să mă duci acasă te rog?

- Sigur.

Îmi face semn spre un Ford Mustang.

- Tipu ăla îmi părea cunoscut.

Logic că i se părea cunoscut, au zeci de poze împreună și probabil mii de amintiri.

- Era Draven.

Se întoarce brusc cu fața spre mine iar mirarea de pe fața sa era evidentă.

- Ce căuta acolo? Trebuia să fie în spital.

Urlă la mine și strânge puternic volanul.

- Nuștiu ce căuta acolo, habar nu am. Și cine naiba ești tu să țipi la mine?

Privirea i se mai domolește însă tot e încordat.

- Îmi pare rău.

Nu-i răspund și îmi întorc fața spre geam.

- De unde îl cunoști?

- Lucrez în clinica unde e internat.

- Eu și Draven am fost prieteni de când eram în scutece dar nu am mai vorbit de când s-a întâmplat accidentul.

Tace câteva secunde urmând să continuie cu o voce îndurerată.

- Eu am fost cel care l-a provocat să facem acea cursă, când a început să ne urmărească poliția m-am oprit însă el a continuat, l-am sunat pe telefon iar momentul când s-a aplecat ca să-l ia de pe bancheta din spate a fost destul să-l distragă de la drum iar accidentul a fost inevitabil.

A fost vina lui pentru accident?
Dacă nu l-ar fi provocat pe Draven, asta nu s-ar fi întâmplat și el nu ar fi stat în nenorocitul ăla de spital.

După câteva minute de tăcere își face curaj să-și întoarcă capul ca să mă privească în ochi.

- Știu la ce te gândești..

- Știu că știi.

- Nu vreau ca asta să schimbe ceea ce ar fi putut exista între noi.

Nimic nu ar fi putut exista între noi, poate doar o aventură, doar sex, atât. Îmi spun în gând.

Observ că mașina se apropie de strada mea iar rațiunea mea se luptă cu ideea de al invita înauntru sau să-i mulțumesc și să plec.

Vreau să aflu lucruri despre Draven, el o să-mi răspundă la întrebări.

- Vrei să intrii?

Pare surprins de întrebare dar acceptă. Observ în privirea sa o sclipire puternică.

- Ceai, cafea sau ceva mai tare?

- Ai vin? Roșu.

Cât de previzibil.

Scot sticlă din dulap și două pahare. Îi simt privirea dezbrăcându-mă, e excitat și asta e evident.

Torn în pahare și mă îndrept spre sufragerie el urmându-mă cuminte. Mă așez pe un fotoliu iar el pe cel din fața mea.

- Cum era Damien înainte de accident?

- Ca orice adoleșcent. Petreceri, droguri, curse, sex și chiulit de la liceu.

- Avea iubită?

- Nu, Draven nu e fan al relațiilor după ce s-a întâmplat cu prima lui iubită.

Mă uit la el așteptând să continue.

- Avea 16 ani și Ria 18, era mai mare ca el și consuma droguri, a început să nu-i răspundă la mesaje și a mers la ea acasă unde a găsit-o cu venele tăiate în cadă plină de sânge.
De atunci evită orice tip de relație.

Dumnezeule prin ce a trecut băiatul ăsta.

- Părinții lui?

- Sunt niște persoane foarte influente, tatăl său e unul dintre cei mai de succes afaceriști din Italia iar mama sa este un fost model Victoria Secret's.

După un moment de tăcere se ridică de pe canapea îndreptându-se spre mine.

- M-ai chemat aici ca să vorbim despre Draven sau să ne distrăm?

Tac.

- O să i-au tăcerea ta ca pe un răspuns afirmativ la prima variantă de răspuns.

Spune și merge spre ieșire.
Este un bărbat superb, dar in acest moment mintea mea este plină de el.

- Mulțumesc că m-ai adus.

Dă din cap ușor și îmi zâmbește.

- Ne mai vedem frumoaso.