Spre lumină

Dezmărginire

Înger albastru de pe planeta Pământ,
Te chem și te caut din clipa nașterii mele,
De când purpura vieții clocotea-n disperare,
Zbătându-se pentru a rămâne veșnică, cu o ardoare
Și mărginită uitare.

Demon sângeriu din adânc și declin,
Te reneg și te vreau din miezul vieții mele,
De când dorința-mi aprinsă se scaldă-n durere
Și-ntr-o stranie, nepricepută iubire,
Mărginită de uitare.

Ființă cosmogonică din spațiul etern,
Te venerez și te doresc din noaptea morții mele,
De când pieptul mi se zbate să urce spre nemurire
Și sufletu-mi tace și se-aruncă-n neștire
Spre dezmărginire.