Spre lumină

În lumina

În lumina de acasă
Doară lacrimi mai pot curge,
Norii par și ei a plânge,
Tot ce-i bun și drept se frânge.

Dovada? Acum cinci zile
Penalii s-au dat cu toții,
Târziu, pe la miezul nopții,
La ordonanțe, ca hoții.

E februarie. Vânt năprasnic
Trece lesne prin fereastră
Și e frig în a ta casă,
Cioburi cad - dar nu-ți mai pasă.

Ești în stradă, pieptu-ți arde
De-atât' strigat și-nflăcărare,
Vântul bate tot mai tare
Dar nu cred că te mai doare.

Sunteți, vai, vreo șase sute
Ori înc-o mie sau mai mult;
Și toți frații, într-un tumult,
Strigați durerea de demult.

Voi, copiii revoluției
Aveți clipă, aveți cuvânt;
Cât sunteți voi pe pământ
Neamul nost' rămâne sfânt.

Aveți azi ce n-aveți mâine,
Timpul, locul și menirea.
Popor vrednic, strigă-ți vrerea
Și înlătură tăcerea!

Încerc și eu să strig. Nu pot
Sau nu mai știu cum să o fac...
N-am frați aici, țară ori veac,
Nici timp ori limbă... am să tac...

Sunt departe, prea departe
Ca să mă mai simt aproape,
Dar rog, cu limbă de moarte -
Nu-i lăsați pe hoți să scape!

Tot ce-i bun și drept se frânge,
Norii par și ei a plânge,
Doară lacrimi mai pot curge,
În lumina de acasă.