Spre lumină

Că noi

Da, despre tine era vorba,
Minune întunecată a trecutului meu himeric,
Armonie dezrădăcinată din ființa-mi pustie,
Statuie înălțătoare a credinței mele depline,
Ce acum s-a topit și s-a-negrit și a murit,
Lăsând în urmă doar un apus plin de tine.

Mă-mbăt cu speranțe aducătoare de lacrimi,
Căci tu nu vei veni dacă nu te caut eu întâi
Și eu nu te voi căuta dacă tu nu vii în oniricul nostru spațiu,
Spre a-mi făgădui că eu...
Că tu...
Că noi ne-nălțăm în zborul aceluiași cuget.

Da, despre tine este vorba,
Carapace a străfundului minții mele bolnave,
Strălucirea coralului din oceanul meu de vise,
Literă leonină a romanului ce-mi aparținea cândva
Și pe care l-am pierdut așa cum m-am pierdut pemine
Și tot ce era al meu, al tău și atât de alnostru.

Mă arunc în prăpastia ce urcă spre nemurire,
Căci tu nu vei veni dacă nu te caut eu întâi
Și eu nu te voi căuta dacă tu nu vii în secularanoastră plăsmuire,
Spre a-mi făgădui că eu...
Că tu...
Că noi trăim prin bătaia aceleiași inimi.

Da, despre tine va fi vorba până la capăt,
Nuanță muzicală a certitudinilor mele incerte,
Esența fiorului ce mă va străbate mâine și mereu,
Suflare dionisiacă dătătoare de dramă și declin
Către care mă îndrept cu conștiința atât de curată
Să mor!, unind Nimicul meu cu Tot ce e al tău.

Visez înfrânt la atingerea ta crepusculară,
Și știu: nu vei veni dacă nu te caut eu întâi
Și eu nu te voi căuta dacă tu nu vii în tainiculnostru Univers,
Spre a-mi făgădui că eu...
Că tu...
Că noi suntem uniți de aceeași pată de sânge.