Spre lumină

Suicid

Iubito, vreau ca tu să simți
Că-n aste clipe mi-eşti Regină,
Iar eu, un pion amărât,
Cu foc-ți cerşesc pacea deplină.

Nu plânge pentru-un muribund
Ce calea spre Iad şi-a urmat-o.
Frumoaso, prinde-mă de mână!
Şi roagă-te, şi pleacă.

Doamne, cât aş vrea să ţip,
Să simtă toți chemarea morții!
Sunt mut, însă, mut din iubire,
Căci tu mi-ai smuls şi glasul.

Şi buzele, şi limba, viața,
În mine uscate-s şi mă ard.
Privesc spre tine şi mă-ndrept,
De mor, să mor cu demnitate.

Plin cu-amara, neagra otravă,
aburindă de duhoare,
Graalul meu cel cristalin,
în cinstea ta eu îl închin!

Oare mâna ta gingaşă,
de l-ar ţine ca să beau,
în vin dulceag l-ar transforma?
Dar eu, eu oare l-aş mai bea?

Nu ştiu ce s-ar întâmpla,
Iubito, dac-ai fi aici.
Doamne, ce-mi vine să țip!
Adio! Comit suicid...