Răzbunarea ochilor verzi

8

Când am văzut poza m-am panicat. Mă ridic din pat și îmi caut hainele. Le i-au, ies din cameră, mă îmbrac, mă încalț, îmi dau cu mâna prin păr și ies.

Ajung acasă și ii văd pe Emily și Erik agitați în bucătărie.

- Unde naiba ai fost? Te-am sunat de o sută de ori! Întreabă Emily când mă observă.
- Nu contează, ce contează e că poliția iar mă caută. Spun eu încercând să îmi liniștesc bătăile inimii.
- Iar? Întreaba Erik deja sătul de încercările poliției.
- Aduc vopseaua. Spune Emily.

Nu pot să cred că iar trebuie să mă vopsesc, și cel mai rău, e că cel care investighează cazul este Reid.

Îmi usuc părul roșcat apoi îl pieptăn și mă îndrept spre living. Ii găsesc pe Reid, Erik, Emily și Rose cum râd. Imediat ce mă observă se opresc din râs iar lui Reid îi piere zâmbetul.

- Ce faceți? Întreb și mă așez pe scaunul din fața lui Reid deoarece era singurul liber.
- Depănam amintiri. Spune Emily stergandu-și lacrimile din colțuurile ochilor.
- Deci, de ce m-ați chemat de fapt? Întrebă Reid.
- Bine, deci adevărul e că plănuiam să mergem la mare sau la munte, nu știm încă, și voiam să vii cu noi. Spune Erik bătândul pe spate.
- Stai ce? Eu de ce nu știam nimic despre asta. Întreb eu supărată și agitată.
- Pentru că ai fi zis nu. Spune Rose zâmbind.
- Normal că spun nu, aveam planuri. Spun eu și mai agitată.
- Pot aștepta, nu ne-am mai relaxat de mult. Spune Emily.
- Eu mă bag. Spune Reid.
- Fie. Spun eu relaxându-mi umerii.
-Va veni și Elvira, să știți. Anunță Rose
-Bine? Întreabă Emily.
-Ok fată, cu care m-am cunoscut de cum am intrat în club, cu care am multe în comun și pe care o can sipatizez.
-Nu erai cu un băiat aseară? Întreb eu confuză.
-Nu, ești oarbă? Eram cu Elvira. Spune ea ca și cum ar fi evident.
- Deci, unde mergem? Mare sau munte? Spune Erik.
- Votăm? Întreb eu.
- Toți cei care vor la munte? Întreabă Rose.

Emily și Erik ridică mâinile iar Emily se uită rugător la mine așa că ridic și eu mâna.

- La munte să fie. Spune Rose și apuca laptopul probabil pentru a căuta un loc anume.

Erik se ridică și o ia de mana pe Emily apoi o lovește în picior pe Rose, semn să plece.

-Foarte Subtil Erik! Spun eu râzând când acesta părăsește camera.

Timp de câteva clipe s-a lăsat o liniște mormântală.

-De ce te-ai vopsit? Întreabă el.
-Ma plictisisem de parul blond. Spun eu.
-Și te-ai gândit să îl faci roșcat? Întreabă el zâmbind.
-Da. Răspund eu.
-Și un apartament frumos, unde e camera ta? Spune el rânjind.
-Urmează-mă. Îi zic ridicându-mă și pornind agale spre ușa camerei mele.

Imediat ce intra acesta închide ușa apoi o încuie cu cheia aflată în yală și se întoarce spre mine prinzandu-mă de talie și sărutându-mă adânc.
Brusc sentimentul de vină îmi face stomacul să se întoarcă pe dos și mă face să mă opresc.

-Stai, stai, stai, mai întâi trebuie să te întreb cine e fata din tablou? Întreb eu.
-Vorbești serios? Întrebă el uitându-se curios la mine.
-Da. Spun eu.
-E sora mea care a fost răpită când era doar un copil și pe care am regăsit-o acum câțiva ani.
-Uau, și eu trebuie să te cred?
-Ok, nu mă crede.

Scoate telefonul și intră pe facetime apelând pe cineva.

-Hey, Hannah, ce faci? Întreabă acesta când persoana misterioasă răspunde.
-Bine frumosule, tu? Întreabă fata.
-Vreau să îi explici unei...prietene...cine ești și de ce am un tablou cu tine în camera mea. Spune și îmi întinde telefonul.

Pe ecran o văd pe fata din tablou aproape neschimbată.

-Bună prietenă fratelui meu, eu sunt Hannah, sorahi Reid, și nebunul are un tablou cu mine pentru că atunci când ne-am regăsit a zis că nu vrea să mai uite niciodată chipul meu, așa că, l-a pus acolo.