Răzbunarea ochilor verzi

10

-Esti o dezamăgire pentru noi, mi-ai pătat numele
-Dar...
-Nu vreau scuze, credeam că ești cea mai buna.
-Sunt un copil, am 16 ani!
-Nu striga la mine! Copil nerecunoscător ce ești. Tu trebuia să fii mândria neamului nostru, și ești o rușine.
-De ce nu înțelegi că nu a depins de mine?! Strig eu?
-Nu te-am crescut să fii o pierzătoare! Nu meriti numele de Williams!
-Nici voi nu meritați sa vă numiți părinți! Strig și fug în camera mea.

Îmi scutur capul în speranța că voi alunga amintirea neplăcută însă știu sigur că nu va dispărea, va fi tot acolo, îngropată undeva in colțul minții mele.

-Uite Sam, știu că nu îți convine faptul că vei sta cu mine în cameră, dar cred că putem profita de ocazie și să ne cunoaștem mai bine. Spune Reid așezându-se lângă mine.
-Ok, o întrebare eu, o întrebare tu.
-Doamnele primele. Spune el.
-Care e mâncarea ta preferată? Întreb eu primul lucru care îmi trece prin minte.
-Hmmm, pizza, probabil. A ta? Întreabă el după ce dă răspunsul.
-Pastele! Spun eu zâmbind. Ok, culoarea preferată? Adaug eu.
-Negru. Spune el apoi întreabă același lucru.
-Albastru și Mov. Spun eu. De ce ai ales această meserie?
-Mereu mi-a plăcut să îi ajut pe alții și mai ales să fac dreptate pentru cei care au nevoie. Spune el uitandu-se în gol.
-Și nu îți este frică de faptul că ai putea păți ceva? Întreb eu.
-Nu am ce pierde, viața e oricum trecătoare. Spune el continuând să se uite în gol.
-Și familia ta? Întreb eu îngrijorată.
-Cred că e timpul sa mergem să mâncăm. Spune el ridicându-se și ieșind din cameră.

Mă ridic și eu de pe pat și îl urmez spre restaurant. Asta a fost neobișnuit, ce s-a întâmplat cu familia lui? Scot telefonul din buzunar și îi scriu lui Karol în timp ce îl urmez pe Reid.

~Află, te rog, tot ce poți despre Reid Scott și despre familia lui.

Bine, dă-mi timp până diseară.~

~ok.

Închid telefonul și mă așez langa Reid și Rose.

-Sam, să vezi ce am găsit. Stăteam pe telefon și am intrat în galerie, și am găsit poze de când ți-ai vopsit parul albastru. Spune entuziasmată Emily căutând în telefon pozele.
-Vai de capul meu. Spun eu râzând.
-Ai avut parul albastru? Întreabă Reid.
-L-a avut și portocaliu, și verde, și mov, și maro, și roz, și negru.

Începem să râdem la enumerația făcută de Erik și la pozele lui Emily cu mine de la 18 ani.

-Mă retrag, am de dat niște telefoane la serviciu. Spune Reid apoi se ridică și pleacă.

Încep să cred că mă suspectează, dacă află că eu sunt fata din poza, o să mă ducă la părinți și voi da explicații și toată lumea mă va arăta iar cu degetul...