Răzbunarea ochilor verzi

13

Câteva luni mai târziu

-Ai vreo dovadă că e ea?
-Nu, nu am cum sa vă aduc dovezi, e schimbată, are alt nume, altă culoare la păr, altă viață!
-Atunci nu e ea!
-Sunt sigur că e ea! Strig nervos.
-Dacă nu îmi aduci dovezi curând, te mut pe alt caz.
-Da domnule! Spun și mă ridic furios de pe scaun ieșind.

Trebuie să fac ceva să o demaschez. Dar ce? Și cum? O nebunie îmi trece prin cap și realizez că sunt foarte prost. Probabil o să își facă cruce, o să mă pleznească și o să fugă, dar altă opțiune nu am. Merg acasă și pun pe mine o cămașă albă și un costum negru după ce fac duș. Merg la mall să cumpăr cele necesare și îi sun pe Erik și Emily să le zic ce vreau să fac și sunt surpins când acceptă și spun că mă vor ajuta.

După doar câteva ore totul este pregătit, tot ce lipsește este ea. Și totuși, e o nebunie curată ce vreau să fac, mai ales daca s-a prins cine sunt. Sper că nu și că voi putea face ușor rost de dovezi că ea este, adică, nu ar trebui să fie prea greu...sper.

Văd mașină neagră a lui Emily cum parchează apoi coboară și merge la ușă din spate deschizând-o. O vad, îmbrăcată elegant cu părul asezat și legată la ochi așa cum am stabilit. Emily o poziționează în fața mea apoi o dezleagă la ochi și rămâne surprinsă de ce e în jur. La naiba, eu m-aș plezni. Îmi dreg vocea și încep să vorbesc.

-Sam, știu că ne cunoaștem de puțin timp însă simt că te cunosc de o viață și chiar m-am apropiat de tine în ultimele luni și îți spun sincer că te iubesc. Spunând aceste cuvinte îngenunchez și scot inelul lansând propunerea. Vrei să fii soția mea? Mă holbez la femeia din fața mea îmbrăcată într-o rochie elegantă care îi scotea în evidență formele rugându-mă în capul meu să accepte, am nevoie de acele dovezi.

Ok, știu că această carte s-a cam stricat dar cum am mai zis mi-am pierdut interesul în aceasta. Deci următoarele capitole vor fi scurte și puține, deci se apropie finalul. Vă mulțumesc pentru tot suportul!