Peste câteva zile, Ciresarii impreuna cu fetele mersesera la spital unde se află baiatul lui Andreescu, care se trezise din coma.
Maria : tot trebuie sa vina cineva dupa el..
Tic : Tu nu vezi ca nu a venit nimeni ?
Victor : macar hai sa mergem sa vorbim cu el.... asta ar fi cel mai indicat. El poate stii de ce e în stare tatal sau.
După o convorbire scurta cu băiatul, care abia de putea vorbi, Ciresarii aveau o informație noua : "DACA NU E ACASA, TATA E LA CABANA NOASTA DIN PADURE.. PĂDUREA E IN SPATELE CASEI"
Ciresarii urmarea indicatiile băiatului si ajunseseră iar în fara casei lui..
Oana : cum vom ocoli casa sa ajungem in pădure?
Sara : zburăm.. Nu vezi ca e o poteca acolo care duce în pădure? Ocolește fix casa..
Oana : acum vad, wow..
Bya : vai de capul vostru..
Au ocolit casa si au ajuns in pădure, dar nu găseau nimic, nici o cabana, nici o urma de om nu era.. de parca nu mai trecuse nimeni pe acolo de ani de zile..
Ajunseseră in mijlocul padurii si tot nu găsiseră nimic decat o stâncă dubioasă.. nimic altceva.. nici o gura de om nu se auzea..
Deodată.. parca incepu sa se întunece, Victor se uita la ceas dar nu era decât ora 13..
Tic : incepe ploaia, ar trebuii sa plecam..
Începuse o furtună groaznică.. toti tinerii isi luaseră talpasita din pădure și se duseseră la casele lor..
Abia peste 2 zile mai puteau iesi din casa.. asa se anunțase de la toate statiile meteo.. era o vreme groaznică.. chiar groaznică...
☆VA URMA☆
