~ Sclava vampirilor ~

* ~Revenirea I ~ *

Patul parea...intarit...nu deloc pufos,nu deloc comfortabil,unde se afla?

A sarit cu un respirat greu privind buimacita in jurul sau.Nu recunostea imprejurimile cu toate ca parea o camera de castel..

Decorata simplu,cu o masa de sticla ovala si un singur dulap cu trei sertare uitat intr-un colt,scufundata in lumina obscura a celor doua felinare,incaperea trada atmosfera incarcata a unei zilei toride,prin incurcaturile problematice iscate in microcosmosul unei alte dimensiuni..

-Te-ai trezit..-un glas ragusit si totusi cunoscut.A intors capul surprinsa,dar in acelasi timp apasata,observand si motivul pentru care patul era pe alocuri abrupt..

A dormit intinsa in bratele Printului Michael ,cu aceea mana viguroasa in jurul taliei ei,cu rasuflarea lui calda topindu-i madularele si ochii sai atintiti deasupra ei,veghind-o fara a obosi...placut si trist in acelasi timp...

Isi amintea perfect ultimele momente..dar se pare ca exagerase,doar a lesinat...Afirmatia ce parea fara vlaga,asemeni trupului celui ce o oferise ii atinsese insa acea inima bolnava.

Fara a realiza ,si-a mutat palma mica deasupra ceasornicului naturii,strangand cu putere.

-Doare?-deodata mana de doua ori mai mare a lui Michael,a cuprins-o pe a sa,ghidat de un adanc sentiment tandru.Sclipirile li s-au intalnit ,iar ea,zambind usor,a negat,negasindu-si cuvintele pentru a se exprima.Nici nu era sigura pe emotiile care dorea sa le transmita.Era trista,furioasa,tematoare,confuza sau poate doar dezamgita?

Torentul ce o asuprise nu parea a avea si cale de iesire sau centura de siguranta,iar ea a ramas prada acelor junghiuri rasucite ale amintirilor.

-Luna...-oftatul lung si faptul ca baiatul cu parul precum noaptea inchisese spatiul ce-i tinea departe,a surprins-o ca altadata,pentru el fiind o dovada palpabila a simtamintelor neschimbate-nu trebuie sa imi ascunzi nimic...spune-mi adevarul,te doare inima?

-Nu..-a strans ochii,insa mana a tinut-o deasupra acelui punct monstruos...monstruos de chinuitor....incerca sa isi aranjeze gandurile intr-o ordine anume si in acelasi timp sa reziste tentatiei de a-l imbratisa.

-Luna,este inutil sa imi ascunzi...vei provoca mai multa suferinta si doar tie,copila proasta..-un lexic abrupt si o voce ce parea scufundata intr-o gaura neagra,morbida.El parea asemeni unui cadavru,nici ochii nu-i mai exprimau bucuria de a fi cu ea...motivul parea neinteles ...presupunea insa doua cai dar ii era prea teama sa le pronunte,teama de o greseala amarnica.

Sa riste tot si sa se increada in Josh?De ce se comportase intr-un asemenea hal Josh?Cu ce gresise ea?Era adevarat ce i-a impartasit sau vorbea aceea....vrajmasia pe care nu a mai intalnit-o la el pana atunci..mintea ii zbura la acel baiat zvapaiat ,iar ingrijorarea o insotea pretutindeni.

-Josh e bine?-a schimbat subiectul.Era mult prea personal,ceea ce il facea dificil.Lui Michael parea sa ii creasca mania astfel.A scrasnit din dinti neinfluentat de latura morala.I-a eliberat cu raceala mana.

-Ai idee ce s-a intamplat?..inainte sa lesini?

A aprobat,dar tacuta.Inca o data i se parea imposibil sa gaseasca destul curaj sa vorbeasca in fata lui...avea sa il intrebe,vroia sa il intrebe,iar el sa nege nebuneste ca ar folosi-o...dar daca aproba,i-ar fi citit-o pe chipul daltuit....ar fi omorat-o.

A luat aer in piept,ca si cand s-ar pregati pentru un examen.Pentru prima oara,Printul nu ii ascundea emotiile lui.A inceput,nesigur.

-Anna,o menajera...ai cunoscut-o acum cateva zile..iti amintesti?-a primit sustinerea ei,o simpla aprobare a capului-nu stim motivul..-a mintit vadit,dar nu se astepta ca sa se explice,a continuat pe acelasi ton - si-a deschis un colierul ,care le tine puterile sub control celor ce nu sunt oameni si astfel s-a metamorfozat in Josh.I-a imprumutat chipul...si te-a atacat..

Restul a fost o simpla gangureala.Luna intelesese ce-a de-a doua voce inainte sa cada prada somului vitreg.Era adevaratul Josh..din aceasta cauza se calmase subit,de aceea i se parea strain falsul Josh...l-a simtit ....deci tot ceea ce spusese a fost fals,a vrut sa o indeparteze..dar...

-De ce?

Tacand vreme de o secunda,ridicand din sprancene,Michael elibereaza un alt oftat profund ,incordat.

-Tocmai iti explicam...unde-ti umbla mintea?-sever si dur,acest lucru ii inducea fiori corpului ei firav.A inghitit in sec observand cum atitudinea lui se schimba,devenea posac si distant.

-Ahh....Michael...ma sperii..-a mormait cu glas indesat.A coenstizat dupa ce pacatul fusese comis.A inghitit in sec pentru a doua oara,simtind un ranjet pervers in coltul buzelor subtiri.Abaterea de la subiect s-a produs.

-Serios?-iar se schimbase..nu in totalitate,devenise doar usor jucaus..pastrand insa raceala si masculinitatea feroce.O intriga,dar inima ei parea gata sa ii sara din piept.- si cauza?

Si-a adus fata la cativa centimetrii de a ei,scotand varful limbii l-a trecut peste gura fetei plin de triumf ,mutand bratul drept pe spatele ei,impingand-o cu atentie demonstrata, de pieptul sau.