~ Sclava vampirilor ~

~ Atingerea angelica ~

Cele trei perne pe care le-am luat de pe pat,le tineam in mana dreapta.In cea stanga,strans un colt al plapumei,restul atingea podeaua…fiind prea grea pentru a o cuprinde cu un singur brat pe toata.

Privirea mi-a cazut pe aleea  din piatra de sub balconul meu….Era ingradita in laterale de tufe de trandafiri,foarte frumos colorati,arbusti si crini…

Imbalsamau aerul cu parfumul lor…iar in alta imprejurare as fi ramas sa ii privesc,ore intregi cum le sunt gingasele petale miscate de curentii de aer,cu o oarecare brutalitate.

Insa,in acest moment nu aveam timp de asa ceva…Nu ma puteam gandii decat la o cale de a iesii din aceasta casa a ororilor..Desigur,si razbunarea avea partea ei din noul meu plan,insa nu am lasat-o sa ma conduca..

Nu reuseam ,oricum sa castig in fata a doi vampiri…si nu m-au ranit chiar atat de mult sa le doresc moartea.insa nazuiam sa plec cat mai departe de acest loc pe care ei ,ciudat il numesc ‘camin’.

Nu indeplineste atributiile unui camin nici cat un bob de mustar……

Am lasat cele trei perne sa cada,formand un fel de cerc…S-au prabusit rapid pe pietre,fapt care mi-a largit sansele de a spera intr-o evadare….Nimeni nu parea  a fi in zona,iar daca aveam noroc,nu aveau sa observe pernele zburatoare si nici plapuma..

Pe care am aruncat-o imediat.S-a asternut perfect peste cele trei perne,formand pentru mine un pat pufos,care-mi atenua caderea..

Cu toate ca eram doar la etajul al treilea…in cadere,ma puteam ranii si astfel planul se prabusea.Trebuia sa am grija la picioare,pentru a fi in stare sa alerg,de indata ce am atins pamantul.spre padure ce se intindea dupa parc…

Am pus mainile pe balustrade si astfel inghitind in sec ,m-am aruncat…

Un singur lucru nu am luat in calcul..si nu am putut sa nu mi-l reprosez.Am lasat un scurt tipat,din instinct in timpul prabusirii mele.

A fost destul de zgomotos si patrunzator…mi-am acoperit de indata gura cu ambele maini,deschizandu-mi larg ochii cu oarecare frica.Inima imi batea puternic…

Am ajuns pe pamant.Asa cum am crezut,plapuma a fost de folos..nici nu am simtit rocile cu oarecare ascutime de dedesubtul meu.M-am ridicat rapid in picioare.

Privind in jurul meu am fost atentionata de linistea sublime…Parea ca nimeni nu mi-a auzit scurtul urlet.Pot lua acest lucru doar ca o invitatie de a merge mai departe.

Am strans rapid pernele si plapuma pe care le-am aruncat in arbustii din apropiere.Le-am indesat bine si astfel,sarind peste ei,caci nu erau foarte inalti,am scurtat drumul spre intrarea in parc..

Nu parea a fi foarte mare in lungime,ci mai degraba in latime,deci il pot trece cu usurinta,mai ales din lipsa oamenilor din peisaj.

Pentru o zi insorita,era destul de pustiu…da,stiu ca apartine numai celor din acest castel,dar chiar si asa…Cine ar rezista pe un soare atat de arzator,pe un aer curat ca acesta sa nu paseasca pe langa umbra copacilor si sa-si petreeaca ziua in natura?

Cu siguranta sunt niste ciudati…dar la ce ma astept?

Josh m-a mintit.S-a jucat cu mine pentru a-mi lua trupul.M-a lasat sa cred ca el detinatorul meu,m-a lasat sa cad pentru dezmierdarea lui!Un escroc!!care doar mi-a invartit sentimentele pe degetele,iar celalalt…Acela este Diavolul in persoana..

Fara a sta pe ganduri ,m-am indreptat spre iesirea din parc.Am inceput sa alerg atat de rapid pe cat eram in stare.Parul despletit imi era impins de vant ,acoperindu-mi spatele.

Ma simteam purtata parca de curentii de aer asemeni unui fulg.

Am ranjit victorioasa cand,in mai putin de 10 minute,sa fi fost am reusit sa strabat parcul si astfel sa intalnesc mirifica padure.M-am sprijinit de copacul care se afla cel mai aproape de mine,respirand cu greu.