~ Un scurt moment romantic ~

4.6K 205 25
                                    

-Poate ca ar fi trebuit…-s-a auzit vocea joasa insa plina de incredere a lui Michael,scrutand astfel cu raceala linistea care il inconjura.
Era constient de ceea ce facuse si totusi nu regreta acest lucru.Cum putea sa regrete…nu el era doar un monstru?
Oamenii asa il catalogau ,iar el primea aceste referinte fara pic de impotrivire.De ce s-ar impotrivi?de ce s-ar lupta pentru a demonstra un neadevar?S-ar lupta pentru a alimenta o minciuna ,dar mai rau…s-ar lupta pentru a-si alimenta propria bestie din interior…
-Poate…ca ar fi trebuit sa raman acolo…poate ca era mai bines a nu ma fi nascut…-buzele subtiri imbibate in sangele inca proaspat al fetei care ,I se prelingea usor catre barbie,incepea a fi scuturate de un tremur familiar baiatului.
Nu a reusit sa mai inghita ultimii stropi,desii ii simtea scurgandu-se cu lenevie.Le auzea susurul provocator…pofticios si totusi….i-a refuzat- nu exista zi in care sa nu regret momentul in care m-ai nascut…-a pronuntat pe acelasi ton confident.
Si exista un singur raspuns plauzibil pentru aceasta convingere persistenta si pesimista a sa….faptul ca si-o dorea din tot sufletul..Mortalitatea si curajul de a o dobandi…

*  *  * 

Holurile adancite in intunericul noptii ,fara strop de lumina calauzitoare nu o mai speriau pe Luna in acest moment..
Caci atat mintea cat si corpul au reusit a simtii teama unei persoane superioare ei…Unei persoane pentru care ,propriul ego si propria sanatate erau mai importante binele si viata celorlalti.
Alerga ,lasand in urma sa camera terori ,in care a avut ghinionul a intra in aceasta seara…Daca,inainte de a ii trece pragul se simtea increzatoare si curajoasa,aceste emotii au disparut odata ce i-a simtit dezmierdarile…
Era ciudat ca il vroia dar il ura in acelasi timp?....Poate,dar ea nu era in masura sa judece in aceste clipe sumbre.
Picaturile de lacrimi se prelingeau cu rapiditate catre obrajii si gatul sau…Acestia dintai ii ardeau iar inima I se zvarcolea in teama,in timp ce mintea,incerca a gasii o noua usa de scapare…un nou plan de a pleca din acest Iad.
-Hei…- o voce i-a scrutat drumul.S-a oprit in mijlocul holului,sprijinindu-se de zidurile guvernate de aceeasi raceala evidenta si in interiorul Printului.
A aplecat capul,insa nu putea intelege ce simtea in aceste momente.Stia cine se afla acolo…cine o priveste cu acei ochi mirati,cine ii soarbe trupul din priviri…a recunoscut vocea de indata..Nici nu o putea uita…
A ramas insa tacuta,nestiind ce ar putea raspunde.Circumstantele in care s-au despartit nu au fost dintre cele mai placute…L-a considerat si inca il considera un tradator.
-Luna..ce s-a intamplat?ce ti-a facut?-stia raspunsul la intrebare,dar ceea ce si-ar fi dorit el cu adevarat sa afle era daca fata se simtea bine.Nu putea sa ignore faptul ca ii era oarecum draga dar asta nu insemna ca ea trebuie sa fie constienta de acest lucru.A gasit un mod indirect de a-si exprima sentimentele,din pacate,neintelese de Luna.
A primit in schimb un singur suspin…Stia ca plange.A simtit-o…de aici a inceput inima a-I se zbate tumultuos.
-Luna…vorbeste cu mine…-i-a cuprins mana in a lui cu delicatete.Cu o mare atentie cum nu a aratat nimanui.
S-a apropiat de ea,inchizand astfel spatiul care ii despartea.I-a privit inca o data spatele expus vedereii ,delectandu-se cu imaginea pe care a intiparit-o in minte…’pentru mai tarziu..’si-a spus singur,redirectionandu-se preocupat asupra copilei .
-Luna,iubire…opreste-te din plans…-a intors-o cu fata spre el,insa capul acesteia ii era ascuns in piept,podoapa capilara atat de catifelata devenind ea insasi un ajutor.Ii auzea glasul scazut,luptandu-se sa inghita murmurele si lacrimile,care din pacate nu ii dadeau ascultare.Se pravaleau asemeni unei cascade,crescand ciuda fetei..
-Luna…gata,este in ordine…calmeaza-te- si-a mutat palma rece asupra obrazului ei fierbinte.II placea senzatia…il provoca…
Delicatetea pielii ei impreuna cu frica pe care o simtea acum inauntrul sau ii construiau o imagine a inocentei,care il atragea..Pentru un minut s-a gandit cum I s-ar rotii la 180 de grade emotiile si sentimentele daca trupurile lor aveau sa se lipeasca,sa se contopeasca..
Sa ii afle toate launtrurile secrete,de care nici ea nu era constienta.Sa isi auda numele soptit de catre buzele ei rosiatice ,in timp ce corpul I se inconvoia dedesubtul trupului sau puternic…Pieptul ei gingas aflat in palmele sale,strangandu-l cu putere…simtindu-I rontunjimile…simtindu-I puritatea…
A adus-o langa corpul lui,cu un aer usor brutal,zdruncinand-o din rarunchi.I-a simtit energia negativa care il inconjura,la fel de clar pe cat ii simtea bratele in jurul taliei ei goale.
Pieptul i-a fost strivit cu intensitate,cauzand un murmur usor sa ii emane buzele.S-a inrosit chiar mai aprins decat era ,la acest sunet care i-a lasat sa scape cu atata usurinta.
Gura lui ,si-a ascuns-o in zona gatului ei....respiratia de gheata care isi trimitea slujitorii,loialii fiorii sa ii cuprinda corpul pana va ajunge sa il stapaneasca o infricosa...
Deodata,a observat in tanarul din fata sa...un real pericol.Un nou dusman,mai diabolic chiar decat Michael...
-Lasa-ma in pace!!!!-a tipat neasteptat de strident,indepartandu-se din bratele atragatoare,dar deloc protective care o pofteau.
A facut cativa pasi in spate,numai pentru a-si asigura un fel de scut in jurul sau..
A ridicat privirea surprins,iar pentru mai multe secunde chiar a ramas tacut.Ochii ascutiti de viclenie si nu numai ii scapareau,luminand intunericul.Devenisera rosii,semn ca vampirul din el isi facea aparitia simtita.
-Faci o mare greseala...-a ranjit usor,mutandu-si mainile in pantalonii lasati.
-Nu nu fac!!!-a raspuns rapid,acoperandu-si partile intime.
-Te-am vazut deja...-a raspuns cochet Josh,nepierzandu-si increderea sau ranjetul.
-SUNTE-TI AMANDOI DOI PERFIZI!!!DE CE EU?AVE-TI O MULTIME DE FETE AICI!!PUTE-TI ALEGE DINTR-O MULTIME O FATA DE ZECE ORI MAI FRUMOASA DECAT MINE!!!DE CE EU?!!!!DE CE MA BLESTE-MI!?!!- era constienta de tiparul tonului care a crescut in intensitate,cu toate astea nu dorea a se stapanii si nici calma.
-Nu esti blestemata...-a soptiti deodata,incheiand spatiul care ii indeparta,spre mahnirea lui - esti perfectiunea in persoana...scumpa mea..-degetul i-a alunecat asupra liniei fetei,unde trasa cu gratie diferite desene aleatorii,inventate pe moment,care doar pareau a o lasa rece...
Se juca intr-un mod provocator.Incercand astfel a ii trezii pofta pentru trupul lui....A miscat degetul mare asupra buzelor ei,unde si-a facut simtita presiunea,atiangandu-i chiar varful limbii....aici ii descoperise un punct sensibil.
Fata nu a putut ramane impartiala si fara vointa, a lasat un murmur usor,in care sfiala ,placerea si dezacordul se imbibau intr-o vocala care doar ii inducea inimii lui ,parca tonuri muzicale...
Tresalta,dansa....era important ca in acest minut se simtea fericit...Dupa atat de multi ani,a reusit a traii in intensitate acest sentiment,caruia i-a dus lipsa.
Dar oare,s-a simtit si Michael la fel de implinit cand i-a auzit vocea ingereasca soptindu-i numele?...din cauza asta nu s-a controlat?...din cauza asta aproape a atacat-o?
-Nu il ura...-a mutat mana libera rapid pe talia ei,facand-o captiva stransorii lui,cand a simtit ca aceasta doreste a se salva.Buzele aproape faceau contact,unul mult dorit de el...buzele ei virgine....- nu il cunosti...si nu te cunosti pe tine...daca te-ai intelege in modul in care o facem noi,atunci,nu te-ai arunca singura in bratele noastre...-a vorbit increzator,dar mai rau era ca parea sincer...
S-a aruncat intr-un sarut pasional si fierbinte,lasand-o cu ochii mari ,deschisi asupra sa in toata confuzia de care dispuneau... 

~ Sclava vampirilor ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum