* ~ Lacrimile adevarului ~ *

3.8K 183 13
                                    

'Am parcurs castelul de 'n' ori si nu am reusit a gasi nimic..nu pricep unde s-a dus fata aceasta..simt ca imi ies din minti!!

Nu reusesc nici macar sa o simt..ar insemna sa fie la kilometrii departare..dar fuga din castel ar iesi din orice ecuatie.Gardienii se jura ca nimeni nu a parasit castelul..chiar si asa..ma tem ca ar fi putut sa plece.Nimic nu ii este imposibil acelei incapatanate ,cand isi pune in gand...'

-Vreun noroc?-am intors privirea agasat.

-Ti se pare tie ca as fi avut noroc?

-Nu..nu chiar?-urmeaza dupa sarcasmul iritant o runda de haz.

-Atunci numai pune intrebari tampite!-i-am taiat-o scurt,acordand atentie coridorului stapanit de umbre.

-Ohh ia-o mai usor,vrei?-a ras dandu-si ochii peste cap.Desclestandu-si bratele,din jurul pieptului s-a apropiat plin de calm.

-Oricum,plecarea ei nu ar trebui sa fie atat de grava..

-Nu a plecat nicaieri...este inca aici..-am mintit,rapid,lasandu-mi privirea sa cada deasupra faclii arzand violent.

Nu credeam ceea ce am spus.Adevarul era ca mintea-mi era impartita..Doream a crede ca este inca aici,caci nu simteam ca si cand a disparut...cu toate ca nici in apropiere nu puteam dovedi ca se afla..Eram incurcat,astfel de lucru niciodata nu mi s-a mai intamplat..

-Atunci,cum de nu o gasesti?

-Nu stiu Josh!!-am izbucnit devenind asemeni unui torent.M-am incruntat,lasand ochii de foc sa se abata asupra sa ,cu boldul criminalului,care parca ma guverna acum -de as fi stiut numai purtam aceasta discutie!!

Mi-a fost usor sa ii observ  curiozitatea nascuta din confuzie,care ii se implantase pe chipul palid.A urmat,intr-un ton scazut..

-Vrei sa spui ca nu o simti?

Am aprobat scrasnind din dinti.

-Nu ti-am spus deja!!Ce nu intelegi!?!-am trantit usa de lemn de perete,deschizand intrarea catre o noua camera.A naibii!!doar un dormitor!!!dominat de umbrele nopti!!

Am batut cu pumnul in zid,facandu-mi drum catre restul camerelor din acest pasaj.Era ultimul si singurul pe care inca,nu l-am verificat.

-Dar..nu ai o conexie cu ea?nu ai muscat-o?nu ave-ti o legatura?-era ciudat,dar,din asprimea tonului sau aproape ca am crezut pentru o secunda,ca el tinde ,in naivitate,sa creada ca legatura dintre mine si Luna,ar putea fi falsa.Dar,ce motive as avea sa mint?si el nu o simte,oricum?

-Am MUSCAT-O!!AM O LEGATURA DAR FRAIER SA FIU DACA INTELEG CE SE PETRECE CU NOI!!!NU POT SA O SIMT!!SI TOCMAI ACUM AM REALIZAT CA INAINTE CU DOUA ORE,CA SIRIUS SA MA ANUNTE,LEGATURA NOASTRA PARCA S-A INTRERUPT!!CE NAIBA VREI?SA-TI DESENEZ?!!-coltii mi-au iesit la suprafata,imi strapungeau buzele,iar lichidul rosiatic imi pata barbia.

Pentru prima oara,de cand m-am nascut,acest sange,vital tineretii si supravietuirii mele,mi-a fost indiferent..

Simteam doar dezgust fata de firicelele precum izvoarele care se napustea spre gatul si pieptul meu.Nu reuseam a ma concentra si nici macar rana nu mi se vindeca..o data si din cauza coltilor,care se infigeau iar si iar in carne,ori de cate ori imi deschideam gura..Cealalta parte a mea avea sa iasa la suprafata..dar oare reuseam sa o mai opresc?

Ce idiot sunt!!bineinteles ca nu am aceasta tarie sau ambitie..am tot cautat sa o aduc inapoi pentru a-mi gasi sfarsitul prin ea,iar acum..cu aceea copila,care poate,a disparut pentru eternitate din viata mea,curajul si taria de a lupta,au pierit odata cu chipul ei angelic..

~ Sclava vampirilor ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum