~ Sosetele ~

4K 213 14
                                    

M-a lasat pe pat,cu grija,mutandu-si o mana sub genunchii mei sa nu-mi provoace un dezechilibru.

Am rosit usor simtindu-i mana catifelata mangaindu-mi inconstient pielea.Am inghitit in sec,usor privindu-l atenta.

-Ma duc sa incalzesc apa..-a pronuntat pe tonul sau formal.

Ochii ii erau concentrati asupra alor mei,nepierzand nici o miscare savarsita de trupul meu.Mutandu-mi bratele in jurul pieptului,cu un gest sfios,observand atentia cu care ma proteja,am aplecat capul,simtindu-mi obrajii devenind precum trandafirii.

-Inveleste-te cu asta...-a continuat,iar eu i-am auzit pasii indepartandu-se,o data ce un material pufos si calduros a luat contactul cu picioarele mele inghetate.

Am clipit surprinsa,observandu-i umbra disparand pe un hol intunecat,care ,cred ca doar lega dormitorul de baie.

Am intors capul spre material care era doar o capa,de catifea purpurie.Am zambit aranjand-o rapid deasupra umerilor simtindu-ma de indata,covarsita de buna dispozitie.

Gulerul din blana artificiala imi mangaia gatul tremurand.Am inchis-o la singurul nasture pe care-l prezenta,admirand-o cu entuziasm.

Inima se calmase si ea,incepuse a bate normal iar momentele jenante petrecute in ultimele ore parca disparusera.

Deodata,vietuind,fiind obligata sa traiesc in acest castel nu mai parea o calamitate,ci din contra,incepeam a devenii pozitiva asupra lui Michael,cel putin...

Am intors privirea spre patul sau,inca nefacut..Nu doream a-l deranja,dar pernele acoperite de matase neagra...parca te imbiau sa iti asezi capul deasupra lor,sa le inconjor cu bratele-mi subtiri,sa inchid pleoapele grele...si....am lasat un oftat usor,urmat de un zambet radios.

Nu era un oftat adus de aripile mahnirii,ci doar...un mod de a-mi elibera inima,parca prea incarcata de cele petrecute,prea incarcata de trecut...dar mai ales,cate griji si vine voi aduna in viitor?

De aceasta data,la acest ultim gand,mi-a fost amintita situatia reala in care ma aflam...in care m-am aflat de atatia ani si nu am reusit a scapa.

Eram un sclav...o proprietate....

Am lasat totusi capul sa imi alunece pe una dintre cele trei perne,ducand o mana sub cap,sprijindu-l comfortabil ,astfel.

-Doar..pana se intoarce..-am murmurat pentru mine,incercand a nu ma simtii precum un intrus in camera sa - poate nu se va supara...

Am continuat,arcuindu-mi usor corpul,aranjand marginile capei deasupra picioarelor...

Vantul se auzea izbind fereastra cu violenta,zguduind-o feroce.Lumina lumanarii isi trimitea razele deasupra mijlocului camerei,lasand coltul in care ma intinsesem pentru odihna,in grija bratelor puternice ale intunericului,care aveam impresia ca isi schimbase statutul de dusman,in prieten...in gardian.

Tremuram inca,usor...in camera fiind destul de frig..M-am incolacit,scufundandu-ma mai adanc in patul moale,pe cearceafurile reci ,dar care promiteau a se incalzii daca ramaneam langa ele..

Am inchis pleoapele,vizualizand povestile transpuse de semi intuneric si umbrele jucause.

Cadeam usor intr-o stare de melancolie,dar mai ales de calm si o usoara implinire intrevazandu-se la orizont..

~ Sclava vampirilor ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum