~ Sclava vampirilor ~

Sclava iubirii mele...~

-Sa ne oprim un moment…ai obosit..
-Doar inca o pirueta!!!-am staruit aducandu-l aproape de centrul salii,rotindu-ma cu patima,ignorand frisoanele datorate ambiantului rece,dar acoperit de caldura corpului meu expus sub povara miscarii excesive.

Chipul imi zambea,iar in ultimele ore,nu am fost singura prezentand aceeasta stare euforica.Michael,deseori mi-a aruncat surasuri,iar in momentele in care bratele sale se inconvoiau in jurul taliei mele,adusa fiind aproape cu brutalitate,dar in acelasi timp nelipsit de grija,langa corpul sau protectiv,fluturii din stomac incepeau un dans asemeni ielelor care-ti tes destinul.
Dar in cazul nostru,nu imi era teama de un viitor imprevizibil…caci viitorul numai exista pentru noi.Era prezentul,el,eu si mirifica sala de dans,desprinsa parca din basme…
Am uitat de orice problema exterioara,iar el parea a face acelasi lucru.S-a lasat victima atitudinii mele copilaroase,plina de candoare si un entuziasm delicat,asa cum eu m-am lasat stapanita de privirea care ma mangaia cu o atentie aproape parinteasca…
Acest lucru..intr-un fel m-a nedumerit..caci nu puteam intelege daca …felul sau protectiv de a se comporta cu mine il datorez doar unei simple pasiuni,cum am crezut pana azi,sau poate..unei iubiri adevarate dar modeste si tematoare.Poate ii este frica de a-si arata adevaratele sentimente,poate le mascheaza cand cu masca indiferentei cand cu aceea sclipire perena si promitatoare,pe care o intalnesti doar in ochii fiintei care ti-a dat viata…imi amintesc de ea….imi amintesc cu toate ca nu imi doresc,imi amintesc perfect aceea…intensitate luminoasa care-I reda frumusetea chipului,acelasi lucru..il gasesc la Michael,iar el oricat ar nega..stiu ca pentru mine nutreste o emotie adanca,poate nu voi ajunge sa ma considere o viitoare iubita,caci nu numai diferenta de varsta ne desparte ci si atitudinile complet izvorate din diferite puncte de acumulare…dar poate o sora,o sora care ..
-Ti-ar fi datoare…sa iti stearga acele lacrimi …si mahnirea..-am soptit cu frica in suflet,caci ii stiu temperamentul volcanic si ego-ul aflat peste granitele normalitatii,insa mi-am pus speranta in atingerea mainii mele tremurande,care am urcat-o deasupra obrazului sau,unde urmele lacrimilor de sange se uscasera,formand mici rauri moarte ale durerii trecutului scaldat in umbre..
-Luna..-nu a scrasnit din dinti cum ma asteptam si nici nu a ridicat tonul,mi-a dat pace,iar pronuntarea numelui meu nu am pus-o decat pe baza momentului intamplator,neasteptat si incarcat de conotatiile inversunate,care nu aveau cum sa ne pasuiasca.
-Nu inteleg..Michael,de ce ai plans?si nu ma minti..-am oftat adanc,incercand a oprii o cascada care doar avea sa ii sporeasca acea apasare pe care,datorita conectiei,o simteam acum pe inima sa subreda..subreda…?cum de nu am realizat pana acum?
Parca..mici franturi,dar cu radacini mai adanci decat un batran stejar,se tot nasc in ea…unele sunt asemeni despicaturilor dintr-un tavan vechi,pe care cel ce l-a cladit,care si-a luat raspunderea a-l proteja si ingriji,a uitat complet de el..o greseala deloc scuzabila si iremeidabila…cum de nu am vazut?- nu inteleg motivul..si de ce sunt..sangerii?lacrimile tale..sunt la propriu santuri din rosul lichid …care imi curge in vene,este normal ca un vampir sa nu aiba lacrimi normale?

Michael’s pov

Pe fata sa de mica faptura neinitiata in lume,puteam citi o curiozitate pisiceasca si o numesc asa,caci nu numai acea…ravna de a cunoaste lucrurile ascunse,pe care felinele o poseda,era prezenta pe chipu-I scaldat in raza palida a lumanarii,ci si o dragalasenie specifica acestor fiinte,mult mai inteligente decat rasa umana va intelege vre-o data..
-Luna..-am raspuns dupa minute bune de tacere..in acest rastimp,ochii ei asemeni margelelor m-au cuprins in lanturi compuse doar din confuzie si GRIJA ,peceta fiind o incuietoare a milei si bunatatii,mai puternica decat orice alta privire pe care am cunoscut-o – nu am plans,acum haide…-i-am luat mana,care imi dezmierda obrazul,o miscare..pe care Oh Doamne!!cat am asteptat-o! in ale mele,asemeni unei inchisori,transformand stransoarea.Dar,ea nu s-a impotrivit,pentru inceput..nici nu ma asteptam,numai are drop de energie sa-i traverseze corpul,déjà firav..- sa te ducem inapoi sa mananci si sa te odihnesti…
M-am intors catre usa,incercand a-mi croi drum,dar deodata a aparut in fata mea,eliberandu-se singura,fara niciun efort depus,caci inchisoarea nu era deloc strajuita de bare de netrecut,ci din contra,desclestate ,care incepeau a cunoaste schimbare..delicatetea..devenita,de un timp,un simplu mit,pentru mine..
-Nu plec nicaieri pana nu imi spui adevarul!!sa sti!!-era hotarata si lasa cu fiecare cuvant,incruntare,miscare si scrasnet al dintilor perfecti,sa se observe..
-Luna..te rog..-am conchis cu un ton obosit.Eh,nu eram obosit trupeste,dar psihic da…

Si-a intins mainile,vrand a ma bloca,dar oare era constienta de puterea mea?Deodata,am realizat ca ma inselam..si ea ,intradevar isi dadea seama de limitele mele si..de ranile pe care vampirul din mine,I le putea cauza..chiar si asa nu era infricosata..o fiinta mai ciudata decat aceasta fata,cu o asemenea impletire de emotii si comportament..nu am mai vazut.
Mi-am incrucisat mainile deasupra pieptului,dezaproband plictisit.
-Luna…nu am de gand sa iti raspund,realizezi?
-Nu folosi un astfel de ton impozant cu mine!!!acum!!spune-mi adevarul!!merit sa stiu!!
-Hm..cine a spus asta?
-..TU!-am ridicat din sprancene la siguranta sa de sine.
-Cand?-deveneam sarcastic,dar,doar pentru a sterge punctul de unde pornise.
-Indirect!!in seara asta!!...te rog!!- a incheiat plangator,dar am refuzat inca o data,facand un pas in fata.M-a blocat,ranjind jucaus.
-Nu te las sa pleci Print Michael!!Nu pana nu imi spui!!
-Ce sa iti spun?
-Ahh!!nu te juca cu mine!!!-vocea ridicata mi-a provocat un suras.
-Luna..uita-te la tine.Ai transpirat de la efort,esti obosita si nemancata..vorbim ..maine..-am mintit,in ultima parte,sperand la o invoiala.
-Nicidecum!!stiu ca minti!te vei preface ca ai uitat sau vei gasi o scuza favorabila si vei scapa!Nu plec!daca nu imi spui si nici tu!
-De unde ai atata energie?-mirat am privit-o.Parul umed inca ii statea excelent iar obrajii pali au prins culoare,care doar o faceau mai atragatoare…fascinatia s-a deschis..s-a trezit,iar coltii doreau a-si face aparitia,dar,pentru un scop la polul opus furiei..
-Hei!!-a strigat ascutit- nu schimba subiectul!!orice ar fi nu ma misc!!
-Hm..-am ranjit –orice ar fi?
Mi-a observat pasiunea cu tendita violenta,chiar…ferocitatea si sarmul..aceea sclipire care imi apare doar in momentele de tandrete..

-Ahh…da!-a recunoscut,dar o vaga urma de indoiala,am adus acel resentiment la suprafata,teleportandu-ma in spatele sau..
-‘Orice ar fi..’spune ea..-mainile,molcom le-am suit pe coapsele sale,tinzand stomacul si in cele din urma pieptul sau rotund..
-Ce…ce..f…c…aci?-a balbait ,de abia gasindu-si taria,care s-a inabusit,dar m-am obisnuit cu ea..un singur cuvant si se va intoarce cu un curaj pe care crezi ca nu il poate convoca,sfidandu-mi actiunile..dar nu o doream curajoasa in aceasta seara,o vroiam supusa…eu nazui conducerea,ea..imi va fi micuta mea ‘sclava…’,o sclava,a iubirii mele..

-Ce fac?-i-am soptit in ureche,tonul scazand in duritate,acum devenind incarcat de emotie.In interiorul ei se forma un vid,in care se plimbau entuziasmate nervozitatea,dorinta si nevinovatia,care aducea cu ea si un strop de teama..dar fata asta prostuta,nu pricepe ca nu as putea,vreodata sa o ranesc?oricat m-ar rani ea?...am ajuns sa tin la ea,cu toate ca nu doresc ca ea sa realizeze acest lucru..deci cum as putea sa ranesc persoana careia i-am incredintat inima-mi,déjà amara…?- ce vreau sa fac..ar fi intrebarea cea mai potrivita …-am inchis ochii,fiind sigur ca ea traieste in mine acum..datorita conectie,suntem precum o singura fiinta,un singur corp…imi e greu sa ii suport sentimentele,peste limita umanitatii,care doar sunt tinute intr-o flacara ,crescanda,cu fiecare clipa petrecuta impreuna,ea acum,va fi in stare sa imi citeasca fiecare miscare,recunoscand si aceea ravna patrunzatoare…de a o poseda..-ma indrept..catre acel piept,mic…rotund…moale…-degetele se intindeau,tinzand la ceea ce vocea-mi joasa marturisea – pe care..doresc..a-l tine aproape…si a-l simtit..imi oferi aceasta placere Luna?
Am ranjit mefistofelic,doar pentru a-I spori tulburarea.Am deschis gura si astfel mi-am adus varful limbii,asemeni pielii de sarpe,la atingere,deasupra lobului ei,masandu-l gingas..

A lasat un suspin de placere..apoi au urmat multe altele,in timp ce palmele mele pusesera stapanire pe pieptul sau.L-au strans,i-au simtit moliciunea si au tresarit…o emotie puternica invaluindu-ma.
Deodata…o doream,doream cu adevarat sa o posed,sa fie a mea…

-Luna..-am soptit stins,incatusat de acel impuls rauvoitor.Ma luptam cu mine acum,cu mine insumi,impotriva acelui ceva ce trebuia uitat..pentru un moment..Am adus-o aprope,strangand-o in bratele-mi ingrijite de sport,cu forta,ca si cand ar fi fost pentru ultima data,prezenta langa pieptul meu…Mi-am ascuns gura in gatul ei catifelat,inhalandu-I mirosul,incercand din rasputeri a ma calma…Mai era un pas,iar imbratisarea-mi ii fura respiratia,oricum greoaie..mult prea greoaie..