꧁𝘔𝘳. 𝘗𝘢𝘳𝘬 | 𝘉𝘛𝘚 ♡꧂

16.♡

~

Jimin: Seo-na, te rog, poți să pleci?! Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat-*Seo-na pune o privire urâtă pe Ria și pleacă* De ce ai făcut asta, hm?!
Da-ria: Ești orb?! Sau doar idiot?!*ridicând tonul* Ia mâna de pe mine!!
Jimin: De ce te comporți așa?! Am vorbit ceva cu tine, ai stricat din nou tot!!
Da-ria: Hah- Tot vina mea e?! Ți-am spus sa nu mai ridici vreodată tonul la mine!! Nu suport- *rostește acesta printre lacrimi* Nu i-am făcut nimic- Joaca un teatru iar tu te lași dus- Nu te-ai uitat măcar o secunda sa vezi care era cea lovita, hm?! Dacă o placi atât de mult- Fi înapoi cu ea și lasă-mi viață în pace!!

Jimin nu mai scoate un cuvânt, se simte prost văzând că ea era cea care a fost lovită iar el nu a observat asta, nu știe cum să reacționeze. Fata vrea să plece fără să se mai uite la el însă acesta o prinde mâna și o ia în brate.

Jimin: Îmi pare rau-
Da-ria: Dă-mi drumul-
Jimin: Huh?!
Da-ria: Mă ustură- *spune uitandu-se la mâna*
Jimin: Ce ai făcut?! Cum de te-ai ars?*rostește în timp ce se uită la mâna ei*
Da-ria: Hah- amuzant e că pățesc orice numai din cauza ta-*bufnește în ras*
Jimin: Ce e amuzant?! Cum adică din cauza mea?!
Da-ria: Poveste lungă-
Jimin: Îmi pare r-rău pentru tot? Vin-o cu mine...
Da-ria: Ce mai vrei?! De când ai intrat în viata mea e mult prea complicată, mă rog, era deja...
Jimin: De ce încerci sa ma faci sa ma simt prost?!*se oprește din mers*
Da-ria: Nu mă simt bine- Ți-am spus sa nu ridici tonul la mine...
Jimin: Ce legătură are?!
Da-ria: Așa mi-am pierdut cel mai bun prieten...așa am plecat de acasa, așa am vorbit cu fratele meu- doar cu țipete- Nu mai suport-
Jimin: Poți să nu te mai uiți așa la mine?!
Da-ria: Hmm?!
Jimin: Mi se face milă-*rostește acesta râzând*
Da-ria: Iti bați joc de mine?*spune și se uită la el cu nervi* Înloc sa mulțumești ești un-*pleacă din fața lui*
Jimin: Stai-*se pune in fața ei* Vroiam să te fac să zâmbești...nu mi-a iesit-
Da-ria: Haha- Amuzant-*ironică*
Jimin: Hai inapoi-*rostește acesta luând-o de mână pana la banca*

Se așează amândoi, Ria se uită la picioarele ei lovite, răsuflă cu greutate. Jimin se simte ciudat fiindcă e o liniște totală.

Jimin: De ce te-ai oprit? M-ai făcut să cred că tu ești cea care a dat...
Da-ria: Nu sunt așa- Mai bine sufăr eu decât ceilalți...
Jimin: Ohh- Înțeleg...
Da-ria: Și dacă eu eram cea care lovea- Dacă eu o loveam pe ea- Te-ar fi deranjat, nu?
Jimin: P-Păi-
Da-ria: Mhm- Eram sigură...Nici nu mă așteptam la alt răspuns-
Jimin: Eu-
Da-ria: Nu inteleg de ce sunt aici- de ce faci asta...dacă tu o iubești-
Jimin: Ria-
Da-ria: E frumos, nu? Persoana pe care o iubești ti-a întors spatele acum ceva timp...iar acum încerci să o uiți? Aș vrea să am puterea ta- Eu încă mai am frica de acea persoana care si-a bătut joc de mine- Am unele ieșiri fiind închisă în trecut, atunci când m-ai aveam un pas și nu mai eram pe planeta asta-
Jimin: Ria- Mă poți asculta?!
Da-ria: De ce trebuie să mă bagi în asta?! Ma faci geloasă- Mai găsit pe mine care sunt-

Jimin: Ria-*o ia de umeri și o întoarce cu fața la el* Ce ai pățit la picioare?!
Da-ria: Am dat peste un idiot-
Jimin: Hah- Mereu ești neatenta...*spune acesta râzând*
Da-ria: De ce razi atât de frumos?!( Îmi faci inima să bata...Ohh- Am căzut în plasă lui?)
Jimin: Hmm?! Ai spus ceva?!
Da-ria: Nu- Nu am spus nimic-
Jimin: Așteaptă aici-*spune și se grăbește spre o farmacie*

Da-ria își muta privirea în pământ gandindu-se la ce tocmai a spus " Nu e adevărat...Doar e de moment-" își spune aceasta.
Jimin se întoarce intr-o viteza, se pune în genunchi în fața ei.