Lucia:
M-am trezit destul de târziu , era trecut de ora 11:00. M-am uitat în stânga mea , dar plecase deja la firmă. Pare un om foarte ocupat. Oare unde și-a petrecut ultimele zile? M-am ridicat din pat și m-am dus la bucătărie. Am cotrobăit prin toate dulapurile , fiind foarte adormită , am făcut mai multă dezordine. Mi-am luat un halat subțire și am mers în camera de zi. M-am așezat pe canapea când dintr-o dată se auzi soneria. Am deschis ușa , în fața acesteia se afla o tânără în jur de 19 ani.
-Bună ziua,doamnă! Domnul Francesco a spus să vin la adresa aceasta. Sunt noua lui menajeră.
-Bună! Cum te numești? Și domnișoara,te rog.
-Ludovica.
-Bine,Ludovica. Poți începe prin a îmi face o cafea și ordine în cam toate camerele.
-Da,doamnă.
-Domnișoara,am spus eu sec si plictisită de repetarea acestui cuvânt.
S-a îndepărtat repede și a intrat în bucătărie. În doar câteva minute,Ludovica așezase cafeaua pe masa din sticlă.
-Lapte , zahăr?
-Nu,mulțumesc!
*bzzz*
-Alo? Da,Francesco!
-Bună dimineața,domnișoară. Cum e noua menajeră?
-Uitucă și neîndemânatică.
-Deja o urăști? Iar vrei să pari Cruella de Vil ?
-Desigur , dar tu , prințule? Făt-Frumos pe cal călare,ai de gând să vii acasă?
-Nu prea curând . O să ajung târziu. A treia cameră de la etajul 1 îi aparține Ludovicăi. Fă un bine și arată-i-o.
-Cum adică târziu? Nu! O să vii acum.
-Nu pot , am de recuperat. Pa,pa!
-Nu închide ! tipam ca o descreierată în telefon.
*biiip*
Dobitocul! După ce mi-am băut cafeaua și am urmărit știrile , m-am ridicat leneșă de pe canapea și am mers spre camera lui Francesco. Am răsfoit câteva cărți , printre care am găsit un jurnal mai vechi. Coperta era roșie , prăfuită și avea marginile îndoite. Nu am vrut să citesc , îi deranjam intimitatea. Am deschis prima pagină și am observat că jurnalul nu îi aparținea lui , ci unei femei pe nume Martina . Cine-i asta? Am continuat să îi umblu prin cărți , una din ele mi-a sărit în ochi. Era la fel de veche ca jurnalul. Nu avea un titlu , coperta era simplă , neagră. Am deschis-o și am observat scris pe prima pagină : Ti voglio bene e mi manchi tanto,amore!-Martina
Același nume. De ce? Vreau să ști cine este această persoană și ce rol are în viața lui. E clar că și-a pus undeva amprenta și a lăsat amintiri , frumoase sau urâte , dar le-a lăsat. M-am îmbrăcat într-o pereche de blugi strâmți rupți și o cămașă roșie , pe care am băgat-o în pantaloni. M-am dat cu un ruj roșu, destul de strident și puțin rimel. M-am încălțat cu niște pantofi cu tocu de 15 cm și am ieșit din casă , salutând-o pe Ludovica. Am intrat în mașina și am pornit spre firma lui Francesco. Am ajuns , am intrat fără să mai salut restul persoanelor. Am intrat în lift și mi-am pregătit discursul pe care o să îl spun. Sau nu! NU! O să îl plictisesc,o să îl întreb fără să par o disperată. Am deschis brusc ușa biroului său și :
-Cine , pizda mă-tii , e Martina?
Ok,asta a sunat ca o disperată.
-Calmează-te! De unde știi de Martina?
-Am observat numele ei pe mai multe obiecte din camera ta , i-am răspuns de data aceasta mai calmă.
-Uite,nu e un moment bun să discutăm despre asta. A fost ceva din trecutul meu și din păcate , m-a afectat și în prezent. Nu cred că trebuie să știi despre asta.
-Nicio problemă,o să mă întorc la mine acasă și promit să nu te mai deranjez vreodată.
M-am ridicat și am ieșit din birou,apoi din firmă foarte repede. Era exact în spatele meu , m-a prins de mână și m-a întors brusc.
-Așteaptă! mi-a zis aproape șoptit. Nu vreau să pleci și nu vreau să te pierd și pe tine. Vino!
Mi-a spus în timp ce mă trăgea de mână dupa el. Nu am mers foarte mult , dar eram într-un loc pustiu,de munte. Câteva căsuțe erau situate la distanțe mici unele de altele , fiind locuite probabil de țărani muncitori. S-a așezat lângă o claie de fân și mi-a făcut și mie semn să mă așez.
-Foarte bine,deci...Martina! Am fost căsătorit timp de 2 ani.
-Poftim? Ai fost căsătorit?
-Exact,acum lasă-mă să termin. Revin , am fost căsătorit timp de 2 ani , dar din cauza problemelor tatălui meu , ale tatălui său , am avut și noi anumite probleme. Printre infidelitatea mea , cât și a ei , au fost și probleme financiare și de familie. Fostul meu socru dorea să se răzbune pe tatăl meu. Nu a reușit , cauza presupun că o știi , a fost decesul acestuia. Așa că domnul s-a hotărât să mă facă pe mine să sufăr.
-Și a reușit?
-Și-a omorât propria fiică pentru asta,dar da! A reușit.
-Cât timp a trecut ?
-2 săptămâni.
-Doar atât?
-Exact.
-Deci la asta te refereai prin ''m-a afectat și în prezent''.
-Tocmai , nu am văzut-o timp de doi ani și a venit acum 2 săptămâni aici.
-Îmi pare rău.
-Nu mai are nicio importanță. Eu nu trăiesc în trecut , să mergem!
M-am apropiat de el și l-am sărutat , deși voiam să îi mai pun o grămadă de întrebări. Mi-a spus să merg la el și să îl aștept acasă , va încerca să vină mai devreme. Am făcut întocmai. Am ajuns acasă , mi-am îmbrăcat pijamalele și m-am așezat în pat. Nu știu de ce , niște lacrimi mi s-au prelins pe obraji. Mi se scursese rimelul , am uitat să mă demachiez , dar nu mai aveam niciun chef. Am închis ochii și am lăsat gândurile să se joace cu creierul meu , înaine de a a dormi.
Sigur inca o iubeste. Ea a fost prima. Nu cred ca a uitat-o. Acel scris..numele ei..prea frumos. Probabil era o doamna adevarata. Nu pot sa cred ca el simte ceva pentru mine , deoarece sotia lui nu are nici 1 luna de la deces. Vreau sa iau locul acelei doamne , dar nu se poate. E unica pentru el. Glasul si fata lui se schimbase cand a inceput sa vorbeasca despre ea. Va ramane o amintire pe care o va purta toata viata cu el si inevitabil , de orice femeie va da , o va compara cu ea. A spus ca nu vrea sa ma piarda , vreau sa cred ca un copil mic ca ma iubeste pe mine. Il vreau aproape si indragostit de mine. Vreau sa tanjeasca dupa un moment de dragoste si sa isi petreaca restul zilelor , lunilor , anilor , decenilor pe care la mai are de trait , alaturi de mine. Il...
