In spatele meu era un barbat foarte inalt , bine facut si cu barba asemanatoare preotilor.
-Ti-am spus sa o lasi in pace!
-Cce..
- Tony , nu !
Nu am apucat sa mai spun nimic , barbatul imi infipsese un cutit in burta.
-Haide,sa mergem! spuse acesta catre sotia mea.
Cazusem la pamant si incercam sa o privesc pe Martina.
-De ce ai facut asta? Ai innebunit?
-Ti-am spus ca nu se va mai atinge niciun barbat de tine , niciodata , a zis-o acesta foarte hotarat si sigur pe el.
-Marrrtina!
-Gura , jigodie! tipa Tony si imi daduse un picior in burta.
-Asteapta-ma afara,Tony! ii ordona Martina.
Acesta se indeparta usor de noi,ascultand de Martina ca si cum ar fi catelusul ei.
-Ce dragut a fost , multumesc.
-Imi pare sincer rau , Francesco. Sun imediat la salvare.
-Nu! Nu mai suna.
-Taci odata! urla ea ca de obicei.
-Nu tac!
-Șșșșșttt!
In cateva minute ajunse salvarea,dar din cauza faptului ca am pierdut destul de mult sange ,lesinasem. M-am trezit dupa cateva ore pe patul spitalului , Martina aflandu-se in dreapta mea.
-Ce cauti aici? Nu ai plecat cu iubitul tau?
-Nu e iubitul meu ,e catelusul meu. Ma folosesc de el cand vreau sa scap de cineva.
-Sa inteleg ca eram si eu pe lista neagra?
-Nu , dar exagereaza uneori.
-Am priceput. Si unde trebuia sa plecati?
-Nu cred ca te intereseaza , ceea ce trebuie sa faci tu e sa semnezi naiba divortul si sa ma lasi sa plec. Ok?
-Nu! Ti-am spus foarte clar ca nu o sa semnez nimic si stii ca nu imi place sa repet de 100 de ori.
-Bine , nu semna!
S-a ridicat de pe scaun si s-a izbit de o stagiara.
-Imi cer scuze!
-Nicio problema , voiam sa va anunt ca starea dumneavoastra de sanatate nu este tocmai buna.
-Ce inseamna asta,domnisoara?am intrebat eu putin confuz si speriat. Mi-am facut analizele in urma cu 2 luni.
-Suferiti de cancer pulmonar in stadiul 4 , metastazat.
-Poftim? spune Martina si observ cum cateva lacrimi ii cad pe obrajii fardati.
-Este posibil sa mai traiti aproximativ o saptamana , imi pare rau.
Dupa ce stagiara a iesit din salon , m-am ridicat si imbracat cat am putut de repede.
-Ce naiba vrei sa faci ? m-a intrebat Martina disperata.
-Ce sa fac? Sunt multe lucruri pe care nu le-am facut si nu le-am zis. Am doar 24 de ani si o sa mor curand , iar eu inca nu am vizitat China si Australia.
-Termina,Francesco..
-Ah da! Si nu vreau sa pleci , nu pleci de fapt !
-Nu poti sa ma tii cu forta langa tine. Esti inca sotul meu si o sa iti fiu alaturi ''pana cand moartea ne va desparti''.
-Ceea ce o sa se intample curand. Vreau sa plecam de aici , o sa mor departe si nu vreau sa mai stie nimeni de mine.
-Sa plecam?
-Da,vino cu mine !
-Unde,Francesco,unde?
-Departe , foarte departe. Si in caz ca o sa mor , vreau sa fiu incinerat.
-Vrei sa merg cu un bol de cenusa dupa mine? zice Martina si incepe sa rada.
-Sincer,da! am incercat si eu sa schitez un zambet fals.
Am sarutat-o si am tras-o dupa mine pana la iesirea din spital. Mi-am sunat pilotul pentru a merge cu avionul meu personal in Australia - asta fiind prima noastra destinatie- , apoi in China , Japonia si ultima destinatie sa fie Parisul , deoarece acolo ne-am logodit.
-Trebuie sa iti spun ceva important , Francesco.
-Nu e nevoie sa mai stiu nimic , Martina.
-Ba da , este. O sa fie prea tarziu si sunt sigura ca asta o sa te intereseze.
-Ce mai este?
-Este vorba despre...
