|Francesco|
Am ajuns într-un sfârșit acasă. Lucia era pe canapea , îndopându-se cu ciocolată și uitându-se la telenovele.
-Leneșo , te îngrași în halul ăsta.
-Mhhhhh , nu , lasă-mi ciocolata! urlă în timp ce eu mă îndepărtam de ea cu ciocolata în mâna.
-Poftim , am zis si i-am intins cutia de ciocolata goala.
Îmi aruncă o privire gen ''sa ma sugi'' si se arunca din nou pe canapea.
Lucia , pe langa faptul ca e o blonda superba , vrea sa para tipa dura. Vrea sa para rea , dar nu e . E romantica si comica. Blonda asta e sensibila si intelegatoare. Chiar daca te pierzi in ochii aia sclipitori , ea nu e fata aia misterioasa si rebela care incearca sa para. E intelegatoare si miloasa. Am observat diferenta dintre ea si Martina , sunt la poluri opuse. Inca mai are de exersat la refuzuri si la ignoranta. Nu poate sa fie indiferenta cu nimeni , ar durea-o prea tare inima sa ignore o batranica sarmana sau un catelus abandonat.
Martina e rece si dura ,desi pare o draguta. La Martina ma puteam astepta la orice , de la schimbarea culorii parului pana la saltul cu parasuta si orice sport extrem. E schimbatoare , nu rezista mult timp intr-un singur loc , se plictiseste. Te loveste acolo unde doare mai tare , iti atinge punctele slabe exact in momentul in care ai nevoie de mai multa iubire si incredere. E geloasa , ar fi in stare sa omoare. Misterioasa si rebela , Martina vrea sa stie ca nu a mai pasit nimeni acolo. Femeia asta iubeste doar cand vrea si cu limita. In schimb , Lucia ar fi in stare sa iti dea tot ce are pentru un moment de iubire.
Am ajuns sa le cunosc foarte bine pe amandoua si nu stiu care din ele este potrivita pentru mine,dar cum Martina...nu mai este singura mea varianta e Lucia. Oare o folosesc pentru a o uita pe Martina? Sunt sigur de ce simt pentru blonda asta? Oare o iubesc?
Ma bantuie intrebarile si gandurile astea de ceva timp si nimeni nu imi poate raspunde. Zicea cineva odata sa imi ascult inima , dar nu se poate. Inima nu imi spune nimic , iar eu nu mai gandesc limpede. Poate ca nu tatal meu era miliardarul ala nenorocit , ci eu. Poate ca eu am facut-o pe Martina sa sufere si din cauza mea a murit . E doar vina mea si eu nu pot face nimic. Trebuie sa imi petrec restul zilelor langa Lucia, o persoana minunata si care nu m-ar trada niciodata.
-Iubitule , o aud pe Lucia strigandu-ma din cealalta camera.
-Da? Ce e ?
-S-a deschis un nou magazin in Mall si ma gandeam ca vrei sa mergem. Stii .. am vazut o rochie superba.
-Vrei sa spui ca trebuie sa iti cumpar rochia aia. Nu poti merge cu Ludovica?
-Bine,iubire. Dar tu de ce nu vrei sa mergi?
-Sunt obosit , am mintit-o eu.
-Cum spui tu , dragule. Vrei sa mai iau ceva?
-Stie Ludovica daca e nevoie de ceva pentru casa. Ai grija , distreaza-te!
Se aproapie si ma saruta scurt , apoi imi lua banii din mana si parasi casa impreuna cu Ludovica.
M-am schimbat si eu in niste pantaloni scurti albi , o camasa albastra Ralph Lauren si pantofi sport de la aceeasi firma. Am plecat spre un bar aproapiat. Am intrat si m-am aseazat singur la o masa.
-50 de Dalmore , i-am spus ospatarului.
O bruneta inalta , cu un decolteu generos si sanii destul de mari (Poate-i moroșancă - fără legătură cu povestea- , S. ) . Avea ochii caprui si parul cret. S-a asezat langa mine , nu a spus nimic si i-a cerut ospatarului un Chateau Lafitte.
-Bună alegere , am spus in timp ce limba mea savura gustul whiskey-ului.
Mi-a raspuns doar prin aplecarea usoara a capului.
-Cred ca te prindea mai bine un Penfolds , am spus incercand sa ii arat ca stiu despre ce vorbesc.
-Nu ma cunosti , mi-a zis zambindu-mi fortat.
-Intr-adevar, am presupus doar.
-Nici tie nu iti sta bine cu un whiskey in fata.
-Cum te numesti ? am intrebat-o curios si putin frustrat.
-Avand in vedere ca e posibil sa nu mai vorbim niciodata , nu conteaza.
A luat o ultima gura de vin , i-a platit chelnerului si a plecat. Ciudat. Am o senzatie de deja vu si nu stiu de ce. M-am intors acasa , Lucia era deja acolo cu vreo 10 rochii , admirand detaliile fiecareia.
-Albastra sau verde? ma intreba in timp ce puse pe langa ea doua rochii.
Una din ele era scurta , verde si fara decolteu , iar cealalta albastra , lunga si cu decolteu adanc.
-Albastra , am spus eu fara sa ezit.
-Ok , mie imi place cea verde. Uite , am vorbit cu parintii mei si ar fi foarte incantati sa te cunoasca. Asa ca ne-au invitat la cina.
-Nu am timp.
-Nu? Serios? SI pana acum unde ai fost?
-A trebuit sa ma intalnesc cu cineva pentru a discuta despre niste proiecte.
-Ok , deci pentru prostiile tale ai timp.
-Nu sunt prostii . Si bine , mergem ! Cand ?
-Maine seara.
-Foarte bine. Acum am nevoie de putina odihna.
M-am dus direct in camera si m-am schimbat. M-am asezat in pat si am sunat un vechi amic :
-Salut, ce zici de o iesire in seara asta? il intreb asteptand raspunsul sau afirmativ.
