-Pe tine .. tu , esti fata de la bar !
M-am uitat peste CV-ul ei , apoi am angajat-o fără să ezit. O chema Sofia Viscardi si avea 24 de ani. Am încercat să o conving să îmi spună pe nume , dar doar se prefăcea că ascultă ceea ce îi spun.
Am părăsit firma alături de ea , doar că amândoi am luat-o în direcții diferite. Ea s-a urcat într-un Porche alb , iar eu într-un Maseratti negru. Am sărit și peste cină și m-am așezat direct în pat. M-am gândit să aprind tv-ul , deși știam că nu e o idee bună. Nu am chef să îl aud pe Leo de la Strehaia sau pe Narcisa și Guță. Telefonul începuse să sune , speram că se oprește , dar nu. Persoana chiar era insistentă. Am ridicat leneș telefonul și am răspuns:
-Da?
-Domnul Francesco Mocerino?
-Da. Cu cine am onoarea?
-Tanța,mi-era dor de dumneavoastră și pe lângă asta , nu am un loc de muncă. Și cum știu că dumneavoastră sunteți un om cu o inimă mare o să mă primiți înapoi , nu este așa?
-Tanța? am început să râd isteric. Păi , draga mea , cine crezi că mai angajează femei de serviciu ?
-Eu v-am rugat si inca vă rog frumos.
În momentul următor am văzut o știre cum o casă dintr-un sat din apropiere luase foc în timp ce nu era nimeni acasă. În satul acela stătea Tanța. Are puțin sens , femeia a rămas pe drumuri și acum îmi cere mie ajutorul.
-Nu , nu o să lucrezi pentru mine. În schimb poți veni cu copilul tău să locuiți aici.
Ce? Femeia asta merita. Tanța rămâne Tanța.
A doua zi am mers la firmă foarte devreme , de la ora 5 . Am încercat să fiu mai elegant de data asta și să dau dovadă de maturitate. Nu,nu vreau să o ''cuceresc'' pe Sofia. Poate puțin , poate mai mult ... o vreau în patul meu !
A intrat și ea în firmă și m-am apropiat de ea , i-am sărutat mâna și i-am urat o zi bună.
-Asemenea,șefu! mi-a spus ea , zâmbind fals și apropiindu-se de birou. Vreau să înțelegeți un lucru. Eu lucrez aici și atât. Nu am nici cea mai mică intenție de a ieși cu dumneavoastră.
-Dar nu am..
-Nu mai contează, o zi bună.
A părăsit biroul lăsându-mă câteva clipe cu gura cascată , apoi a apărut și șoferul meu de care încercam să dau de 2 ore.
-Abia,abia. Unde naiba ai umblat? Sau ți-e greu să te trezești?
-Păi știți , soția mea.. și
-Cred că am discutat asta de la început , am spus eu pe un ton autoritar.
-Da,șefu,spuse și își aplecă capul.
-Să mergem.
Aveam de gând să plec câteva zile din țară și să las totul pe capul Sofiei. Normal că nu a fost de acord , dar nu avea încotro. Nici nu mi-am făcut bagajul , o să îmi cumpăr de acolo tot ce e nevoie. Am urcat în mașină și în scurt timp ajunsesem în aeroportul din Bergamo. Am privit în jur câteva cupluri care plângeau și alții care plecau împreună. Eu eram singur. Poate că asta mă și caracterizează , singurătatea. Singurătatea naște genii , spunea un mare om. Am rămas câteva clipe să privesc spatele unei blonde superbe. Da,era Lucia. Oare unde pleca? Nu îmi dădea pace curiozitea și pentru a nu muri prost , m-am apropiat de ea și am îmbrățișat-o :
-Îți iei zborul?am întrebat-o râzând.
-Da,dar sincer voiam să vii și tu.
Am sărutat-o ușor , apoi m-am îndepărtat și i-am făcut semn șoferului că poate pleca.
-Unde mergem?
-Păi,dragul meu Francesco,direct în Chiang Mai.
-Thailanda,deci. Aia să fie destinația finală!
Am ajuns în avion. Mă gândeam doar de ce am plecat cu Lucia și de ce m-am dus la ea. Nu am vrut eu asta , nu a fost intenția mea . E posibil să mă fi îndrăgostit de ea. Dar până una alta să mă bucur de micul concendiu într-unul dintre cele mai liniște orașe.
