Arme la locul de munca

14 2 1
                                    

Dimineata ma trezesc obosita. Nu m-as fii trezit nici la ora asta daca razele puternice si enervante ale soarelui nu intrau pe fereastra. Eu inca nu deschisesem ochii pentru ca inca nu ma obisnuisem cu lumina. Am vrut sa ma ridic dar un brat mare si greu nu ma lasa. In acel moment mi-am amintit tot ce se intamplase cu o seara in urma. Cum tata l-a numit fiu pe Louis,cum Niall alinta friptura mamei si ce s-a intamplat intre mine si Louis. Totul a fost rupt ca din filme. Nu pot exprima ce am simtit.

-Louis... Louis. Trezirea... Oricat as incerca nu reusesc cu vorbe frumoase si soapte. Louis!!! Niall iti mananca toti morcovii. In secunda urmatoare Louis sare din pat ca ars si striga:

-Morcovii jos blondule sau ti-o iei!

-Usor. Niall nu face nimic. Trebuia sa te scol altfel faceam pe mine.

-Doamne! Ce vis am avut! Se facea ca ma transformasem in Niall si tu in Harry si toata lumea era cu susul in jos si morcovii aveau gust de banane si bananele aveau gust de ciorba! A fost oribil.

-Saracutul de tine. Eu am visat ca Zayn se tunsese iar tu te transformasei in femeie si l-am luat ca iubit pe Niall.

-Eu sunt aici barbat,nu stiu daca Zayn s-a tuns dar nu voi permite ca Niall sa fie iubitul tau chiar daca ma transform in femeie.

-Ok. Deci cum a fost aseara?

-Super! Si ma bucur ca eu am fost primul! Deci ma simt special.

-Esti. Esti cel mai special baiat din viata mea. Nici nu stii cat de mult te iubesc.

-Si eu te iubesc ingeras. Dar acum hai sa ne schimbam. Mergem la un prieten.

-Pentru?

-In seara asta mergem peste The Boss. Sau cum i-ai spus tu... John,Jihn,Jack...

-Josh.

-Da. Nu stiu totusi ce sa fac cu tine. Nu te pot lasa singura dar nici nu te pot lua cu mine.

-De ce? O sa trag si eu cu arma. Stii bine ca trag cu arma super bine!

-Stiu. Dar totusi,niciodata nu te-ai confruntat cu asa ceva. Oamenii lui The Boss sunt inarmati pana in gat si sunt foarte periculosi nu ca periculosi.

-Dar vreau sa vin si eu. Sunt sigura ca va pot ajuta cu asa ceva. Nu sunt o fetita mica si inocenta care poate fii ranita de toti.

-Cred ca te las la prietenul tau Cezar. Daca zici ca tatal lui e politist,sigur vei fii in siguranta la ei.

-Nu ma intereseaza! Vin cu voi orice ati face!

-Alex,nu face lucrurile si mai complicate decat sunt deja. Stii ca tin mult la tine si nu vreau sa fii ranita acolo. Poate unul din noi nu se va mai intoarce! Poate chiar eu nu ma mai intorc!

-Nu spune asta! Si eu tin mult prea mult la tine sa te las singur!

-Bine... Dar sa fie clar! Stai in masina,capul jos,iar daca auzi vreun foc de arma atunci intervii.

-Am inteles. Deci hai sa mergem la prietenul tau.

-E mai mult o prietena...

-Poftim?!

-Nu iti face griji! Nu e nimic intre noi doi. Dar iti zic ca daca imi sare la gat si ma pupa,ea inca nu a trecut peste despartirea de ieri.

-Ceeee?!?!!? Despartirea de ieri? Cum ai putut sa imi faci asta? Ti-am dat tot ce aveam mai pretios si de abea acum esti al meu? Esti pe cont propriu amice. Imi fac bagajele si plec cat mai am o farama de demnitate.

Dragoste la puterea a cinceaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum