Free

Cap 12

 M-am plictisit. Stăteam în bancă cu căștile în urechi, bătând cu piciorul ritmul melodiei. Mă gândeam la el. Stă din nou cu Ty în bancă. Nu am mai vorbit de 2 zile. Sunt bine.

 Mi-a tot trimis mesaje, dar nu i-am răspuns. Nu mai vreau să am de-a face cu el. Vreau să îl uit. Vreau ca toată această durere pe care o simt în piept să dispară. Nu mai rezist.

 Ieri am ieșit cu James. M-a întrebat ce se întâmplă cu mine. M-am uitat la el și am zâmbit. '' Sunt bine. '' Apoi am sorbit din ceașca de cafea.

 De dimineață am fost cu Lauren la cafea. La cafeneaua noastră. În timp ce îmi beam latte-ul, mi-am adus aminte de ziua în care m-a invitat la petrecere. Am zâmbit privind în gol. Lauren a întrebat ce e cu mine. Mi-am ridicat privirea și m-am uitat în ochii ei. '' Sunt bine. '' I-am spus, lăsând de data aceasta o lacrimă să cadă în cafea.

Hei! Ăhm.. Am tot încercat să vorbesc cu tine. Ce faci? spune el prinzându-mă de mână în timp ce eu mă îndreptam spre casă

Mda.. Nu.. Nu am primit niciun mesaj, nimic. spun și îmi mut privirea de la el

Ce ai?! întreabă el trăgându-mă mai aproape de el.

Ce aveți toți?? De ce mă tot întrebați ce am?! SUNT BINE! spun și trag aer în piept

Îmi pasă! spune el

Nu mai spune. Atât de mult iți pasă încât îți e rușine cu mine. Am înțeles! spun eu și încerc să plec, dar strânsoarea lui era mult prea puternică.

Nu mai spune asta! Nu e deloc așa! se răstește el

Ba așa e! Dacă nu era așa nu aveai nici cea mai mică problemă în a recunoaște ce simți pentru mine! Dacă simți ceva, bineînțeles! mă răstesc și eu la el

Uite, trebuie să înțelegi că îmi pasă foarte mult de tine. Nu știu ce naiba e cu mine. De când sunt cu tine mă simt diferit! Nu știu ce faci, dar o faci bine. Nu am cum să descriu ce simt. Nu am mai simțit niciodată asta, pentru nimeni.. E ceva nou pentru mine. Trebuie să mă înțelegi. Și sper să o faci. Dacă am fost distant cu tine asta e pentru că nu înțelegeam ce se întâmplă cu adevarat cu mine. Mă blochez.. Mă blochez când sunt cu tine. Mai ales când suntem înconjurați de prietenii mei. Ai noștri. Ei niciodată nu m-au văzut în halul ăsta. Poți să îi și întrebi. Eu nu am avut niciodată o relație atât de lungă ca asta. Și chiar mă simt bine în preajma ta. Crede-mă!

 Mă făcea să mă simt prost. Îmi venea să plâng. Voiam să plec, dar parcă voiam să știu ce mai are de spus. O parte din mine nu credea o iotă din ce spunea, însă cealaltă parte din mine se îndrăgostea din ce în cel mai mult de el. Însă nu accept comportamentul lui. Cel de până acum. Și el trebuie să știe asta.

Dacă ți atât de mult la mine pe cât spui acum, consider că ști că indiferența ta ma omoară. Tu ști că ești primul meu iubit, și am trecut prin atâtea împreună, dar faptul că mă lași mereu deoparte mă rănește. Nu știu eu prea bine cum e cu relațiile astea, dar cred că într-o relație trebuie să existe încredere. Reciprocă.

Dar există! Există și tu ști asta foarte bine. Okay, recunosc că am fost cam nesimțit și indiferent în ultima vreme, însă asta a fost doar pentru a-mi pune gândurile în ordine, serios.

Da? Și? Ce ți-a ieșit? întreb eu sarcastică Ști ceva? Nici măcar nu știu de ce mă ambalez atât. Proastă eu care am crezut că vei simți ceva pentru mie vreodată! Nu știu ce a fost în capul meu să cred o asemenea prostie. Nu mai vreau să știu nimic de tine! M-ai făcut să sufăr mult prea mult și nu mai rezist. Nu sunt bine. Nu sunt deloc bine! adaug și îmi smulg încheietura din strânsoarea lui, întorcându-mă cu spatele la el și plecând.

Te iubesc! spune el. Te iubesc!

 Când am auzit asta nu mi-a venit să cred. M-am oprit brusc, și, trăgând aer în piept m-am întors cu fața spre el. A spus cumva că mă iubește?! Nu îmi vine să cred ce idioată am fost. Mă topeam.

Mi se rupe inima în mine să te aud spunând toate lucrurile astea, dar te ințeleg. Nu sunt cel mai bun când vine vorba de relații. Chiar dacă ma doare al dracului de tare, o să iți respect dorința. Nu o să te mai deranjez cu nimic. Oricum, mai e puțin și se termină școala. Doar voiam să ști ca te iubesc, și că întotdeauna o voi face. Nimeni și nimic nu va schimba asta. îmi spune el cu lacrimi în ochi..

 Am înlemnit. Nu mă mai puteam mișca. Voiam să mă duc la el și să îl iau în brațe și să îi spun că și eu îl iubesc, în schimb, stăteam împietrită și îl priveam plecând. Se îndepărta din ce în ce mai mult de mine. Nu mai puteam face nimic. Lacrimile îmi curgeau neîncetat pe obrajii roșii. Nu pot să cred ce am facut. Tocmai l-am pierdut pe cel care mi-a salvat viața. Sunt o idioată. Chiar că nu merit un astfel de om. E mult prea bun pentru mine.

 Mi-am șters lacrimile și m-am întors către drumul meu spre casă. Îmi doresc ca asta să fi fost doar un vis urât. Îmi doresc să uit pentru totdeauna ce tocmai s-a întâmplat. Îmi doresc să nu îl fi întâlnit, așa nici unul dintre noi nu ar mai suferi acum. Îmi vine să mor.

 Mă îndreptam cu pași repezi către casă, și stând cu privirea în pământ, tot ce am putut zări a fost doar o lumină puternică și un sunet asurzitor. Apoi am simțit ceva cald, de parcă aș fi stat în apă, mașini claxonând și foarte multă lume țipând. Apoi am simțit-o. Durerea. Durerea punea stăpânire pe tot corpul meu. Nu mă mai puteam mișca. Mă dureau foarte tare toate oasele. Nu mai puteam respira. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost numele meu și apoi sunetul unei sirene. Dar apoi cred că am adormit. Nu mă mai durea absolut nimic. Era mult mai bine așa. Mă simt ușurată. Sunt bine!

 ^_^

Heiaa!! Sper că v-a fost dor de mine, și sper că nu am dat-o în bară rău de tot cu acest capitol. Să nu mă luați la bătaie..

Oricum, sper că v-am creat așa, măcar puțini fiori, pentru că de plâns am plâns eu destul. :D Vă pup :3