Cap 13

54 2 3
                                    

 Un bipăit asurzitor mi-a înfundat urechile. Puteam auzi țipetele oamenilor de parcă fi fost la un concert. Nu vedeam nimic. Nu puteam deschide ochii. Bipăitul lung deranja. Voiam știu ce se întâmplă. Am auzit '' 1,2,3 liber '' și am simțit un șoc în capul pieptului. Bipăitul tot se auzea. Voiam sa înceteze. Am simțit încă o lovitură în capul pieptului și apoi un strigăt disperat. Era o voce de băiat. Dar pe cine striga??

 

 '' Hope, nu! Te rog nu!! Te iubesc, nu mă părăsi!! ''


 Iar m-am trezit cu bipăitul acela. Doar de data asta era întrerupt. Simțeam căldură ieșind din corpul meu. Ceva ma deranja pe față. Avam ceva pe față. Inima a început bată din ce în ce mai repede în timp ce realizam ca nu pot deschide ochii. chinuiam, voiam îi deschid. Nu reușeam. M-am calmat pentru două secunde și am putut auzi diferite sunete. M-am concentrat pe ele și mi-am putut da seama ce spuneau..

''Spuneți-mi că nu e adevărat. Nu putem face așa ceva.'' spuse vocea feminină

 ''Exclus! Nu îi vom face asta!'' se auzi și o voce groasă

 ''Îmi pare extrem de rău, dar asta este procedura.'' se mai distinge o voce de bărbat

 Nu am mai putut auzi nimic. întreb la ce se refereau. Cum adică nu pot face așa ceva?! Ce anume?

 Pentru câteva minute tot ce puteam auzi erau bătăile inimii mele. simțeam mai mult decât neputincioasă. Am auzit deodată un scârțâit de ușă. Apoi liniște pentru câteva secunde. Inima mi-a tresărit când i-am auzit vocea. Îmi e dor de el.

FreeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum