My Happy Empty Heart (Larry Stylinson)

Caitolul 9 " Little bit of my heart "

Harry P.O.V.

Inima mea îngheţase privindul pe Louis ce stătea în tocul uşii.

"L-Louis..?"

"Harry..eu..îmi parerău..eu-"zise încet.

"Tu! Tu ai auzit totul?!"

"D-da.." răspunse bîlbîindu-se.

"La naiba..Ce am făcut.." zic pentru mine lovind peretele din dreapta mea. "Ce naiba am făcut!" ţip iar lovind peretele cu putere şi puteam simţi o mică durere în mînă, dar ea nu se compara cu cea interioară, ce se intensifica cu fiece repiraţie.

După tot ce am zis, sunt sigur că se va îndepărta de mine, sunt sigur că deja mă urăşte, va deveni rece cu mine, şi îl voi pierde pentru totdeauna. Nu mai vreau să plîng, nu mai vreau să sufăr. Nu mai vreau durere, mi-a ajuns pentru întreaga mea viaţă.

"Harry-"

"Nu, nu, nu ,nu. Te rog nu zi ceva ce mă va doborî complet. Doar- doar pleacă, voi fi bine, promit." zic lăsîndu-mă în jos pentru a mia oară pe ziua de azi.

"Harry eu nu- " dar vocea lui fu întreruptă de o persoană ce ar fi ultima pe care aş fi vrut să o văd. Eleanor.

"Louis unde eşti?" Mi-am simţit cum corpul meu încetează a mai funcţiona corect iar mintea îmi era goală. Chiar dacă încercam să procesez ceva, ea nu îndeplinea nici o comandă. Eram gol.

"Oh, aici erai." zise iar eu îmi ridic privirea pentru a vedea o scenă ce probabil îmi va provoca mintea să se sinucidă. Ce îmi va distruge întreg sistemul meu nervos, construind în urma rămăşiţelor un monstru bolnav de iubire. O scenă ce mă va doborî atît psihic cît şi fizic. O scenă ce mă va face să sufăr mult mai mult decît am făcuto. O suferinţă mută. Una în care cred că mă voi regăsi, una care deja îmi va fi familiară şi una ce îmi va mîngîia piela dar îmi va răni sufletul la fiece atingere.

"Nu mă atinge.!" zise răspicat evitînd orice contact cu ea, iar asta ma uimit total.

" Ce s-a întîmplat iubitule?" zise ea milogindu-se pe lîngă el.

"Nu mă atinge. Nu vreau să te mai văd!" zise el dur.

"Dar-"

"Carăte de aici! Pricepi?" ţipă spre ea.

O ameţeală mă îmbrăţişă în momentul cînd el ţipă iar aerul din camera în care mă aflam devenise izbitor de lipicios la contactul cu plămînii mei. O senzaţie de pierdere sufocant de dureroasă- ca şi cum aş fi murit- punea stăpînire pe mine, iar eu nu mai puteam face o acţiune în a o stopa ; am icnit la un val de durere ce mă străpunse.

Urechile mele îmi erau înfundate, oprind orice sunet din cameră să-mi lovească timpanul. Mi-am dus mîinile în păr, trăgînd de el nervos încercînd să stopez acea stare ce se revărsă fără milă pe mine, dar nu-mi reuşea, şi probabil voi ceda fără a lupta.

"Încetează.." şoptesc doar pentru mine închizînd ochii puternic, întîlnind în capul meu ţipetele şi strigătele din seara asta. Haos, e tot ce era în mintea mea. Durerea din piept persista, iar ameţeala îşi făcu efectul asupra mea.

"Ah!" geamătul îmi iese pe gură cînd simt o înţepătură imensă ce-mi străbătu întreg corpul, şi lăsă să se prelingă o mică dîră de sînge din nasul meu. Pentru un moment liniştea se instalase în mintea mea, sufletul meu şi în corpul meu, pe cînd ameţeala se intensifica. Am deschis ochii atunci cînd am simţit 2 braţe ridicîndu-mă de jos, întîlnind instantaneu 2 ochi albaştri în care am citit frica- frica de ceva. Au început a vorbi cu mine, dar urechile refuzau să primească orice undă sonoră, nu auzeam nimic. Louis mă îmbrăţişă iar eu mi-am aruncat braţele în jurul lui strîns simţind o somnolenţă în întreg mecanismul meu.