My Happy Empty Heart (Larry Stylinson)

Capitol 3 " I'm not home.."

Am decis ca întîlnirea noastră să aibă loc la ora 19. Lou auzind de asta s-a bucurat extrem de mult, pe cînd eu, doar zîmbeam, fiind obligat de propriul meu corp.

Am ieşit din casă îndreptîndu-mă spre casa lui Josh. Josh era toboşarul trupei noastre, iar Liam ma rugat să-l anunţ că mîine avem un mic concert în Londra. Ajuns lîngă uşa casei lui nu m-am obosit să fiu politicis şi am intrat .

"Josh?! Eşti acasă?" strig atunci cînd nu-l văd prin casă. Am urcat la etaj înaintînd spre camera lui. Timpanul mi-a fost absorbit de nişte ţipete ce pot fi comparate cu nişte gemete. Am deschis uşa camerei de unde se auzeau sunetele, surprinzîndu-l pe el într-o poziţie nu prea agreabilă pentru oaspeţi. El se afla pe pat cu o şatenă deasupra lui.

"Oh, scuze.." zic repede şi ies din caperă. "Te voi aştepta în sufragerie, um, cînd terimini." zic de după uşă. După 10 minute coborîră ambii, şatena fiind puţin nervoasă.

"Hei ea e Eleanor." zise Josh.

" Um..Bună, sunt Harry, şi scuze pentru intrarea mea de mai devreme." zic scuzîndu-mă.

"E ok." zise ea zîmbind.

"Nu e nimic Harry, oricum e deja pleca." zise Josh luînd loc pe canapea." Ce te aduce pe aici?" întrebă el aruncîndu-şi picioarele pe măsuţa ce ne despărţea.

"Mîine avem un mic concert în apropiere, şi fiind toboşarul nostru trebuie să repetăm puţin. Avînd telefonul închis a trebuit să vin să te anunţ personal."

"Oh atunci va trebui să-mi ţin telefonul în apropierea mea." zise zîmbind.

"Ar cam trebui. Apropo e noua ta cucerire?" întreb referindu-mă la şatenă.

"Ea? Oh nu, e doar o prietenă..cu beneficii." zise rînjind.

"Înţeleg. Eu ar cam trebui să plec, am ceva treabă azi, ne mai vedem." zic ieşind din casa lui.

                                       *                        *                         *

Îmi priveam expresia facială în oglindă, încercînd să-nţeleg ce e înneregulă cu mine.Păream o stafie, una fără corp ce nu-şi găseşte locul. Mă simt atît de gol, epuizat, încît aş putea fi comparat uşor cu o iluzie. Încerc  să schiţez un zîmbet strîmb, dar nu prea îmi reuşeşte, nu mă pot minţi pe mine că totul e ok sau faptul că sunt bine. Vreau să-mi umplu goliciunea formată în corpul meu, să nu mai fiu ceva ce poate fi asimilată cu ceva inexistent.. Vreau să-mi însuşesc ceva trainic şi să nu-mi umplu mintea cu tot soiul de fleacuri în speranţa că mîine sau poate într-o zi  voi fi bine, voi fi fericit. Îmi simt sufletul ca un magazin de v0echituri plin de praf şi persoane incapabile să mă înţeleagă. Vreau să-l curăţ vreau să fie mai curat, ca să fie capabil de a iubi iar şi să fie fericit cu steaua lui.

Am ieşit din cameră prinvindu-mi ceasul ce indica  18: 30. Eram îmbrăcat în blugi negri combinaţi cu o cămaşă neagră şi geacă neagră. Părul era uşor aruncat pe spate, find puţin răvăşit. Jos mă aştepta Lou ce părea entuziasmat şi se plimba de colo colo nervos.

"Hei eşti gata?" întreb slab fără nici o emoţie, fiind deja obosit de toată chestia asta.

"Uh, da, să mergem." zise el amplasînd un zîmbet pe buze. Un oftat zgomotos îmi părăsi corpul, iar în momentul dat voiam să strig, să-mi las lacrimile să-mi ardă iar obrajii, să las totul baltă şi să plec departe, să fiu doar eu singur. Dar nu puteam să-l dezamăgesc pe Lou. Ne-am înţeles să ne întîlnim la restaurant. Ajungînd la casa lui Taylor, nu m-am obosit să fiu un gentleman, aşa că i-am trimis un mesaj ei că sunt jos şi o aştept. În cîteva minute ea ieşi din casă şi intră în maşină.