O zi de luni greoaie
Mi se-așterne pe pleoapele
Îngreunate de șuvoaie
De-ntuneric. Apele
mării sunt tulburi,
Bolborosesc cu greață,
Revărsându-se în râuri
Și se pierd în ceață.
Aburi se preling din cer,
Înghețându-mi glasul
Și cuvintele. Un ger
Zgribulit și sătul
Cumplit îmi fierbe
În vintre...să fie oare
Pălite, ori acerbe,
Ori poate trecătoare,
Crivățul, musonii
Ce-mi încalecă tâmpla?
Le simt în ganglionii
Îngroșați de simpla
ta amintire. Am urlat
Până a urlat și luna înapoi,
La un cer scufundat
De soare și de ploi
Și de tacita ta răzvrătire.
Din mireasă în călău,
De-oi fi ură sau iubire,
Chipul este tot al tău.
