Cercul meu sfidător se scindează-n disperare și extaz
Fulgerări de rogvaiv sigilând stristile citite-n zaț oțelit
Dar la tâmplele vielei, în cord și-n coarde-i sfredelit
Cu un solz bravură-nvinsa de amor, onorată-n pavoaz.
Statui pioase și ingenii impunându-și opulența
Secerând infintitul circular cu-n șuriu din chiparos
Îngeri noregi plâng lacrimi ruginite unui sculptor nemilos
Colina arsă, pătimită îmi constrânge violența.
Cardinali atei înfruntând pedeapsa-n rebegie
Drepnele strangulate-n văzduh țivlesc aievea-n cânt
Candela săruta biată lună, pecete-n sacru jurământ
Cel mai adorat tiran, dorința, se-ntregeste-n elegie.
