Deșertite prundării rătăcindu-se-n duium
Iși cată-n boltă pala, obârșia într-un pâlc
Indrumat de semeție, odrasla de bucium
Răsunându-și mânia, mândru,meghiș mâlc.
Norocind nimicnicia-n soarta-i argintată,Lăcomind după tăcere, pătimind pentr-un răgazPoseidon își cată-n palma o sitară înecatăDară soarta nu-i ajunge, mântuită în turcoaz.
Coldușa-mpodobită gonește soarele-n cupolă
Zburdând ascunsă-n obscurul uitat de tatăl-vreme
Dar pe Zeus nu și-l uita,nici din gând, nici din etolă,
Pogorându-se-n vitralii, ploi de itos să-i tot cheme.
Moartea se desfată râncezind distins și straniu
Sărutandu-și fiica, lasă-n urmă sufocat în pântec
Un flămând, calicind după iubire, bunu-i fiu
Cioplindu-i din lut un tată, un ducat si un edec.
Fatumul se revarsă din condei peste papir,
Poetul lacul și-l întunecă de la glaf, pe sub cortină
Geana-i cade-n ochii muzei, un sărut ca de batir
Inchinându-se la lună, înecat în dionină.
